Iubito
În inimă port un roșu tăciune mereu ce mă mistuiește Și-n gânduri mi-e doar cel mai drag, angelic, chipul tău, Icoana frumoasă la care mă închin suspinând mereu. Iubito, ești însăși mintea și inima aceluia ce te iubește.
În inimă port un roșu tăciune mereu ce mă mistuiește Și-n gânduri mi-e doar cel mai drag, angelic, chipul tău, Icoana frumoasă la care mă închin suspinând mereu. Iubito, ești însăși mintea și inima aceluia ce te iubește.
Am coborât prea ades scările raiului Și totuși, parcă înger tu mi-ai fost Oferindu-mi în viață un anume rost, Ferindu-mă de de durerile iadului.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design