Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Am scris si sters de multe ori. Conchid: mai bine nu comentez de data asta :))
=)) OK.
Oare cum ar fi daca un elev ar scrie la o lucrare recenzia de mai sus, in loc de comentariile pretioase ale vreunui critic literar (care de obicei se invata pe de rost) 🙂 . Cred ca ai vrut sa te razbuni pt anii de insusit genul ala de savantlacuri erudite care trebuie debitate cand faci “oficial” analiza unei opere literare.
Astept cu interes si alte capodopere pe masa de disectie 😀
Mie chiar mi-a plăcut romanul. L-am citit de cinci ori. =))
Când eram în liceu și a trebuit să citesc Enigma Otiliei, nu m-am prins ea că și-o trăgea cu Pascalopol. De fapt, n-am înțeles nimic din romanul acesta plictisitor până la moarte. Acum că am mai trecut prin viață, poate că l-aș înțelege dacă l-aș reciti, numai că n-am dispoziția să stau să analizez ce a vrut să spună autorul, așa că îi zic pas, definitiv.
Pentru mine, Enigma Otiliei e un roman de tipul “un urs croșeta apă minerală într-un copac”. Poate de-aia nici nu citesc mizerii tabloide.
Încă una din lungul șir de cărți care ți-s băgate pe gât în timpul școlii. Eu am “scăpat” citind doar un rezumat și un comentariu la această “măreață capodoperă”. Mare o fi ziua când vor pricepe odată cei care fac programa școlară că nu toată lumea apreciază aceleași cărți ca și ei… De asemenea, nu văd de ce e nevoie ca toată populația țării să știe să redacteze comentarii literare.
Mi se pare că nu era în programa pentru bac. Oricum, n-am învățat niciun comentariu literar, niciodată. Despre operele interesante era mereu simplu să povestești, dar celelalte erau pedepse pentru crime din altă viață, probabil.
Eram pregătită să pic bacul la română, dar singurul strop de noroc atunci a apărut: pe varianta care a picat în anul ăla nu era deloc Eminescu-cel-care-cânta-iubirea (care totuși nu ar fi fost atât de nasol ca Hortensia Papadat Bengescu sau țigăncile lui Eliade). Și așa am luat 9 și un pic fără să învăț niciun comentariu. How cool is that?
La noi era în manualul alternativ (cu care m-am șters undeva) și probabil era și în programă. Dacă nu mă înșală memoria, putea să ne pice și la BAC (noroc că ne-a picat Ion, la care măcar eram în cunoștință de cauză, dacă nu ne-ar fi lăsat să copiem ca în junglă). Oricum, vrând-nevrând, tot trebuia să îți bați capul cu această “măreață capodoperă”…
PS: Dar ce ți-a picat la BAC? 🙂
Mie mi s-a părut plăcut de citit.
RObin..ce ai savurat de sarbatori …de dai cu articolele astea cu iz…!
Nu se spune… =))
mi-e mia plaqt fff mult dar sfarsitul cand isi aminteste felix prima oara cand a venit si a raspuns costache si a zis ‘aici nu sta nimeni’ ma lasat gata … am plans fratilorr:(( de ce a plecat q pascalopol de ceeee????
De curvă?