Enigma Otiliei – două perspective
Secolul XX: Operă literară: Autorul se ține cu metresa benefactorului său. Otilia, căci acela este numele frumoasei făpturi, și-o trage cu Pascalopol, dar nimănui nu-i pasă, nici măcar atunci când, în vacanță la țară fiind, dinspre buzele gazelei venea un ușor damf de spermă sau când, venind în întâmpinarea lui, proaspăt sosit la casa de vară a bogătanului, Otilia mergea un pic crăcănat.
Titlul romanului este oarecum asemănător unei perdele de fum: „- Oare Otilia și Pascalopol se iubesc și și-o trag?”Răspunsul este evident, strecurat în paginile romanului în peisaje de la masă. Să spui că ai o femeie frumoasă în preajmă și că nu vrei să i-o pui este ca și cum ai spune că vrei căpșuni. Nu ca să le mănânci, ci ca să le privești.
Revenind, Otilia și Pascalopol sunt cel puțin amanți ea fiind, după standardele morale actuale, o femeie de moralitate proporțională formelor de felină, ca să mă exprim elegant.
Secolul XXI: Articol de gazetă: Otilia și-o pune cu Pascalopol. Scandal. Vezi ce zice George, care între timp și-a făcut laba gândindu-se la modurile perverse prin care boșorogul o posedă sadic și gomoreic pe plăpânda bunăciune.
Am scris si sters de multe ori. Conchid: mai bine nu comentez de data asta :))
=)) OK.
Oare cum ar fi daca un elev ar scrie la o lucrare recenzia de mai sus, in loc de comentariile pretioase ale vreunui critic literar (care de obicei se invata pe de rost) 🙂 . Cred ca ai vrut sa te razbuni pt anii de insusit genul ala de savantlacuri erudite care trebuie debitate cand faci „oficial” analiza unei opere literare.
Astept cu interes si alte capodopere pe masa de disectie 😀
Mie chiar mi-a plăcut romanul. L-am citit de cinci ori. =))
Când eram în liceu și a trebuit să citesc Enigma Otiliei, nu m-am prins ea că și-o trăgea cu Pascalopol. De fapt, n-am înțeles nimic din romanul acesta plictisitor până la moarte. Acum că am mai trecut prin viață, poate că l-aș înțelege dacă l-aș reciti, numai că n-am dispoziția să stau să analizez ce a vrut să spună autorul, așa că îi zic pas, definitiv.
Pentru mine, Enigma Otiliei e un roman de tipul „un urs croșeta apă minerală într-un copac”. Poate de-aia nici nu citesc mizerii tabloide.
Încă una din lungul șir de cărți care ți-s băgate pe gât în timpul școlii. Eu am „scăpat” citind doar un rezumat și un comentariu la această „măreață capodoperă”. Mare o fi ziua când vor pricepe odată cei care fac programa școlară că nu toată lumea apreciază aceleași cărți ca și ei… De asemenea, nu văd de ce e nevoie ca toată populația țării să știe să redacteze comentarii literare.
Mi se pare că nu era în programa pentru bac. Oricum, n-am învățat niciun comentariu literar, niciodată. Despre operele interesante era mereu simplu să povestești, dar celelalte erau pedepse pentru crime din altă viață, probabil.
Eram pregătită să pic bacul la română, dar singurul strop de noroc atunci a apărut: pe varianta care a picat în anul ăla nu era deloc Eminescu-cel-care-cânta-iubirea (care totuși nu ar fi fost atât de nasol ca Hortensia Papadat Bengescu sau țigăncile lui Eliade). Și așa am luat 9 și un pic fără să învăț niciun comentariu. How cool is that?
La noi era în manualul alternativ (cu care m-am șters undeva) și probabil era și în programă. Dacă nu mă înșală memoria, putea să ne pice și la BAC (noroc că ne-a picat Ion, la care măcar eram în cunoștință de cauză, dacă nu ne-ar fi lăsat să copiem ca în junglă). Oricum, vrând-nevrând, tot trebuia să îți bați capul cu această „măreață capodoperă”…
PS: Dar ce ți-a picat la BAC? 🙂
Mie mi s-a părut plăcut de citit.
RObin..ce ai savurat de sarbatori …de dai cu articolele astea cu iz…!
Nu se spune… =))
mi-e mia plaqt fff mult dar sfarsitul cand isi aminteste felix prima oara cand a venit si a raspuns costache si a zis ‘aici nu sta nimeni’ ma lasat gata … am plans fratilorr:(( de ce a plecat q pascalopol de ceeee????
De curvă?