Din ce văd în poză, cutia robotizată de la Dacia este bună și-ți oferă atât controlul manual al vitezelor, cât și automat. Și, pentru că am experiență în domeniu, ca șofer, țin să vă spun și vouă, ca să știți la ce să vă așteptați.

Am condus un Smart ce avea cutie automată și acum conduc un Lupo ce are o cutie robotizată.

La ambele puteam conduce atât în mod automat, cât și manual, prin impulsuri.

Astfel, din experiența proprie pot spune că diferența dintre o cutie automată și una robotizată este infimă. Practic, la cutia automată îi dai două pedale scurte înainte să depășești, și computerul de bord îți dă o viteză inferioară și cuplul maxim posibil.

La cea robotizată nu este așa și fie îi dai talpă la oțel, fie pui mașina pe modul semiautomat și-i dai tu o viteză inferioară.

În oraș, ambele se descurcă grozav.

De aici

Acum, uitându-mă la poza pe care am împrumutat-o de la Auto Bild, îmi dau seama și cum se folosește cutia robotizată Easy-R  de la Dacia Renault și pot să spun că aceasta este perfectă pentru ceea ce avem noi în România în materie de infrastructură.

Astfel, pentru oraș sau pe timp de vară, modul meu recomandat de operare este:

1. Calci frâna (musai la cutie automată sau robotizată, nu te lasă să faci nimic, dacă frâna nu este călcată);
2. Dacă ești de modă veche și lași mașina-n (R), adică în marșarier, trebuie s-o aduci în (N), ca să poți porni motorul. Dacă încerci să pornești motorul când mașina este în altă viteză decât în (N), și dacă reușești, o să-ți moară motorul. Ca la manuală, adică. Deci pui în (N), în timp ce frâna este călcată.
3. Pornești motorul, dar nu ridici piciorul de pe frână.
4. Dacă ești parcat și vrei să dai cu spatele, trebuie să aduci mașina în (R) dar dacă miști de schimbător în sus, din poziția (N), vezi că nu te lasă. Așa că apeși capacul/ butonul de plastic de pe schimbător, ca să te lase. Evident, frâna este călcată, ca să nu-ți plece mașinuța.
5. În (R) fiind, dacă ridici piciorul de pe frână, vezi că mașina pleacă încet de pe loc. Trebuie să te înveți cu mașina și să știi că ea nu face mișcări bruște.
6. După ce ai dat cu spatele, tragi de schimbător în jos în (N) și apoi în (D).
7. În (D) fiind, adică în Drive, adică în modul automat, dacă iei piciorul de pe frână, vezi că mașina nu sare de pe loc ca broasca, că nu este nebună. Dacă nu-i dai gaz, fie stă pe loc, fie se mișcă foarte încet, în funcție de model și puterea motorului.
8. În (D) poți conduce bine-mersi fără nicio problemă, mașina știind să schimbe automat vitezele în funcție de turația motorului, adică exact așa cum ar face și un om. Deci niciun stres.

Pe munte, gen Transfăgărășan sau Transalpina, vă recomand să mergeți pe cât posibil în modul automat. Dar nu veți putea face asta prea mult, așa că va trebui să conduceți prin impulsuri, adică în mod semi-automat:

1. Când accelerația este călcată destul de mult, sau când vă prindeți că aveți nevoie de mai multă putere, și mașina nu schimbă, din varii motive, din (D) trageți maneta spre stânga, adică spre voi, în (M). Principiul aici este că dai deoparte maneta, când vrei ca mașina să schimbe singură, și că o tragi spre tine, când vrei să-i spui tu când să schimbe. Ceva de genul: – Du-te și descurcă-te! (o îndepărtezi de tine), respectiv: – Vino la tata să-ți schimbe el vitezele (o tragi spre tine, maneta zic).
2. Trăgând maneta spre stânga, din (D) în (M) , puteți observa că  nu se schimbă din viteza în care ați fost înainte, afișată pe displayul mașinii. Ceea ce este normal. Ați scos mașina dintr-a treia automată și o aveți tot într-a treia, semi-automată/ semi-manuală (M). Pentru că mașina nu face schimbări bruște.
3. Să zicem că urcați o pantă sau că vreți să faceți o frână de motor, ca să încetiniți un pic mașina. Dați de manetă în sus, spre (-), când turația v-o permite. Practic, fiind într-o viteză inferioară, cuplul roților este mai mare, deci puteți urca mai ușor, respectiv la coborâre intră în funcțiune frâna de motor, dacă nu-i dați gaz, ceea ce vă permite să mențineți sub control viteza mașinii.

Iarna, în schimb, procedura recomandată este să mergeți cu ea, cât se poate, pe mod manual, pentru că frâna de motor de la o cutie automată/ robotizată se activează numai prin magie. Ca atare, când drumul este acoperit de zăpadă sau gheață, mașina este bine să fie condusă în modul manual/ semi-automat (M).

Astfel, să zicem că aveți o problemă și vreți să opriți de urgență, fără frâna de picior ci doar din frâna de motor, aflându-vă în modul (M) împingeți de manetă spre (-), iar și iar, până ajungeți la viteza (1) și puteți frâna în siguranță. Cel puțin, eu așa fac.

Dacă aș fi fost în (D), ar fi trebuit să trag maneta spre mine, în (M), apoi să o împing spre (-) și să frânez ușor, ca să scadă turația mai repede, apoi să împing din schimbător iarăși spre (-), iarăși o frână ușoară, iarăși (-). Durează, poate n-ai timp…

Preferințe personale:

1. Când cobor Dealul Feleacului spre Cluj, vin cu mașina în mdoul manual. În sensul că până în Feleacu vin cu ea în modul automat, pe (D), după care, la urcare, și pentru că nu depășesc viteza maximă regulamentară, o pun pe modul (M) și vin cu ea într-a doua sau a treia, depinde cât bagaj am.
2. La coborâre, ca să am frână de motor și să nu-mi stric discurile frânei de picior, vin cu ea în continuare în modul (M), de obicei într-a treia sau a doua, dar n-aș avea nicio greață, de exemplu pe drum înghețat, să cobor cu ea într-a întâia. Am mai făcut-o.
3. Dacă panta este ușoară sau scurtă, vara nici nu mă obosesc să-i schimb eu vitezele, că mașina simte ea când trebuie să-i dea o altă viteză, eu fiind atent la trafic. eventual, dacă vreți să nu schimbe, îi dați un pic de gaz. De obicei, unghiul pantei corespunde destul de bine cu unghiul pe care pedala trebuie să-l facă cu pedala, sau este un multiplu al unghiului pantei, și se învață în timp, fiindu-i specific mașinii și încărcăturii din mașină.

Apropiindu-ne de o concluzie, cred că alegerea unei cutii de viteze care să funcționeze atât în modul automat, cât și prin impulsuri, este cea mai bună alegere pentru România. Nu avem nici infrastructura, nici condițiile meteorologice care să ne permită să mergem cu mașina doar în modul automat, precum în SUA, dar nici nu ne strică să avem mașini mai ușor de condus.

Practic, cutia robotizată de la Dacia oferă atât confortul oferit de schimbarea automată a vitezelor, cât și controlul total al vitezelor, atunci când trebuie să șofăm în condiții vitrege sau de drum deosebit de complex. Ce-i drept, mașina se poate descurca în orice condiții, chiar și-n modul (D), chiar am condus un an așa, dar mă simt mai în control, câteodată, și-i spun eu unde și cum să schimbe.

Și nu în ultimul rând, mașinile cu astfel de cutii, automate sau robotizate, nu au ambreiaj. Deci mașinile au doar două pedale: frână și accelerație, de la stânga la dreapta. Însă se conduc doar cu un picior, astfel:

1. Piciorul stâng stă bine-mersi în stânga, pe suportul special, cam pe unde ar fi fost ambreiajul. Piciorul stânga nu se folosește ca să călcați frâna! Da? Nu e piciorul și pedala.
2. Piciorul drept se ține pe frână au accelerație, după caz. Adică doar piciorul drept se folosește ca să acționați pedalele, oricare dintre ele. Da? Repet. Nu e piciorul și pedala.
3. Dacă nu-mi urmați sfatul și vreți să conduceți cu ambele picioare, cu stângul o să călcați frâna în timp ce cu dreptul accelerați, ceea ce o să confuzeze computerul de bord și s-ar putea să vă stricați mașina.
4. Repet: stângul stă comod în stânga și doar dreptul acționează pedalele.
5. Nu aveți nevoie să călcați frâna ca să schimbați manual vitezele. Doar la plecarea de pe loc frâna trebuie să fie călcată, când mutați din (N) în (D) sau în (R).
6. La plecarea din rampă, mașina vă dă cam o jumătate de secundă în care să luați piciorul de pe frână și să călcați accelerația. Dacă panta este mare și nu sunteți siguri că vă iese, fără să-l loviți pe cel din spate, faceți precum englezii: bagă mașina-n (N) și trage frâna de mână. Când trebuie să pleci, să zicem că se face verde la semafor, îi dai un pic de gaz și lași încet frâna de mână. Mașina nu fuge în spate și are gaz ca să plece în față. Simplu. Faza asta merge și la mașinile cu cutie manuală, dar nu prea se învață la noi, că de ce să fie simplu pentru șofer?
7. Trebuie să ai un pic de încredere în mașină, că nu este făcută de idioți și cam știe ea ce are de făcut.

Ca atare, fără să fi condus o Dacia cu o astfel de cutie robotizată, cred că va oferi o nouă experiență de condus, mult mai confortabilă, știut fiind faptul că la drum lung o mașină cu cutie automată, dacă o conduci frumos, nu te obosește atât de tare precum una exclusiv manuală.

În fine, eu cred în viitorul cutiei automate pentru că eu cred în degrevarea șoferului de oricare activități auxiliare șofatului, cum ar fi schimbarea vitezelor, atunci când mașina poate prelua cu brio aceste sarcini.