1. Eram în Polus Center din Cluj, introducând în urna de la loteria cumpărătorilor fila corespunzătoare cheltuielilor mele. Ca idee, se dau cinci mașini Skoda, n-am reținut exact ce model.
No, introducând formularul în urnă, un domn însoțit de doamna lui mi-au urat succes la extragere. Deși și ei participau și deci eram, cum ar veni, concurenți. Mi s-a părut deosebit de frumos și de fair play.
2. Venind spre muncă și întrucât afară fulguia, am luat pe cap un fes de Moș Crăciun (da, roșu cu alb), primit la Nepoți de Crăciun. Mersi mult, Dane. Eh, nu ies bine din casă și trec strada, că un domn înalt și glumeț, zâmbind larg la vederea mea, mă întreabă:
- Moșule, ce mi-ai adus?
- Multă sănătate!
Faptul că încă mai putem vorbi cu necunoscuții mă face să cred că umanitatea mai are o șansă. Frumos.
3. Stând la un semafor pe lângă muncă, evident, cu ciupilica roșie în cap, niște puștani se uitau dubios la mine, fiindu-le frică să facă mișto, dar glumind, totuși, șmecherește:
- Moș Crăciun, fără plete…
Evident, râzând cu subânțeles. La fel de evident, având simțul umorului, le-am zis:
- Da, bă, dar eu pot să beau și să fumez legal.
Faptul că oamenii pot glumi pe stradă înseamnă că viața în România nu ne-a extenuat pe toți.
Mie nu imi place de nicio culoare cand un adversar (cu ghilimele sau fara) de-al meu imi spune mult noroc
)
Pingback: Două faze aleatoare | Personal | Robintel
De ce mosu …nua re voie sa bea …ii iau astia carnetul de sanie?:)))
=)) E destul de just. Dar adversar este un termen prea dur.
Nu, pentru că circulă în spațiul aerian public. =))
Are blaturi..si-l ia inapoi!:))
Care-i legătura? =))