Cimitirul de vagoane

Înecate în timpuri, înțepenite de zăpadă și ploi

Ședeți năruite, tăcute sub cerul albastru și rece

Sunteți aproape rugină, timpul peste voi trece.

Vagoane distruse, natura vă cheamă înapoi.

Osiile s-au frânt sub a nepăsării povară

Iar șinele v-au devenit deschisul mormânt

Deci în curând veți fi din nou pământ.

Drumul vostru s-a sfârșit aici, nu într-o gară.

Lacome, plantele vă rumegă din fierul obosit

Nu mai e nicio speranță, nu mai e niciun drum

În cimitirul de vagoane fierul devine cenușă și scrum.

Plimbarea voastră pe șine de fier aici s-a sfârșit.