Cărarea asta nebună, tâmpită mă duce departe de tine

Mă face din triste, trecute trăiri să răbufnesc,

Mi-e teamă că am căzut victima unui truc mişelesc.

Vreau doar să sper că acest coşmar nu va ţine.

Copacii ăştia ilari, zgomotoşi şi nebuni

Mă-mping spre deşert, spre pustiu şi durere.

Aş lua o secure s-aştern între ei doar tăcere.

Mi-e gura uscată şi-n suflet am numai tăciuni.

De râul ce-mi curge în stânga încerc să mă feresc,

Nu vreau să mă-nghită, nu pot şi nu ştiu să înot

Şi-aş vrea să nu-mi fie teamă de tot, vreau să pot

Fără tine în suflet, fără tine în braţe să ştiu să trăiesc.

OC