Evident, drumul a început cu o pauză, că așa a fost conjunctura, de era să pierd și trenul și să mă enervez după ce am stat vreo zece minute la Casa 7 din gară, unde un grup de șase persoane n-au învățat că nu trebuie să stea toți la coadă ci e suficient să meargă unul dintre ei.

Dar deja asta este o deficiență culturală, dacă e până acolo fiindcă noi, ca popor, trebuie să fim total lipsiți de discreție chiar și când ne cumpărăm bilete de transport în comun, ca să nu mai spun că, de multe ori, chiar și cel mai banal gest (în afară) la noi se transformă în ritual.

În fine, am nimerit într-un vagon de tip avion, cu locurile dispuse ca la avion (mă rog, până la jumătatea vagonului, după care sunt dispuse exact opus), n-am priză și bateriile n-au fost încărcate de mult. Dar voi scrie, cât se va putea.