Pentru început aș dori să încep cu următorul citat:

Intelectul e dat omului nu ca să cunoască adevărul, ci ca să primească adevărul.

Petre Țuțea

După care aș vrea să continui cu o recentă revelație de-a mea:

Rațiunea este imperfectă prin aceea că se bazează pe informații de multe ori inexacte.

Astfel, blogul poate fi o unealtă de echilibru personal, câtă vreme bloggerul care îl ține are înclinația de a apleca urechea și la ce spun alții. De aceea, continuând cu spusele mele vizavi de caii din Pădurea Letea:

Sigur, nu sunt de acord cu metodele barbare folosite și pe mine mă doare să văd cai chinuiți, OK, dar înțeleg utilitatea și necesitatea unor acțiuni de amploare vizavi de această chestiune. Evident, asta nu înseamnă că nu înțeleg faptul că cineva a luat o mică șpagă să ducă niște carne la abator.

Coroborate cu cele spuse de Mircea C.:

Daca resursele dintr-o regiune nu pot sustine o populatie, aceasta scade in mod natural. Treaba cu inmultirea exagerata e justificarea generala pentru a motiva interventia omului in natura, interventie de obicei sustinuta de beneficii economice.

Îmi dau seama că rațiunea mea se baza, în acest caz, pe informații inexacte, deci greșeam. Și pentru că, printre altele, procesul de maturizare constă și în asumarea greșelilor proprii, iar după ce am digerat chestiunea pe toate părțile și cu scuzele de rigoare față de toți cititorii, pot spune că:

Nu, cruzimea nu este niciodată necesară.

Ca atare, mă alătur taberei de oameni de bun simț care se opun cruzimii față de cele mai nobile animale. Încă o dată, cu scuzele de rigoare pentru întârziere.