Ne-a prostit comunismul rău de tot. Actualmente arenda nu este răspândită nici măcar în zonele în care oamenii nu-și mai lucrează pământul. Și avem teren arabil și sol fertil de nu avem ce face cu el.

Dar să vedeți! Sunt locuri în lume unde, precum insulele Shetland din Atlanticul de Nord, unde este atât de puțin sol cât de cât fertil, încât oamenii s-au asociat în organizații orășenești în care pământul fertil este folosit de toți, în comun (de obicei cam 2 – 5 hectare) pentru recolte, restul terenului fiind împărțit corespunzător pentru păscut. Se cheamă crofting (și nu i-am găsit o traducere mai bună în română) și este un sistem social prin care pământul nefertil este considerat pășune comună, iar cel fertil este considerat resursă comună (dar proprietatea se păstrează!).

Practic, terenurile semi-fertile sunt exploatate de companii care produc pentru toată lumea. Nu moca, dar mai ieftin decât să importe de la sute și mii de kilometri depărtare (cine are o banană acolo, este rege). Și e important că se produce, fiindcă altfel oamenii ar fi mâncat numai foci și pește (așa, mănâncă napi, că altceva nu prea crește, mai ales că vara – adică dezghețul – durează cam trei luni). În fine, am vrut doar să fac un studiu comparativ între două extreme.

Oare când o să ne deșteptăm?