Iobăgia neputinței
Una dintre bolile cele mai cronice ale societății românești este aceea a sindromului iobăgiei la locul de muncă.
Și sunt ferm convins că oamenii preferă să stea și să sufere pe salarii de mizerie într-un sistem de stat pentru că munca de la privat nu-i de ei. Dar nu asta am vrut să spun, ci faptul că sunt convins că o parte dintre cei ce se simt iobagi legați de glie la locul de muncă de la stat ar vrea să plece de acolo, dar știu că n-au educația necesară pentru a pleca de la stat, nici măcar pe un post similar din domeniul privat.
Ceea ce înseamnă că mulți oameni n-au educația necesară pentru a scăpa de iobăgie.
Iar treaba asta vine de la educația din comunism, când toată lumea trebuia să treacă clasa pentru a avea ce se raporta în domeniul educației la hectar.
Uniunea Europeană are un program numit Lifelong Learning Program pentru a contracara asta (să nu credeți că doar noi avem probleme de genul acesta) , dar credeți că cei care ar trebui să implementeze astfel de programe se simt altfel decât niște iobagi slab pregătiți?
Păi nu e cercul ăsta vicios un fel de curvă?
La stat ca la STAT, multi ani din comunism s’a invatat lenea … iar ultimii 20 de ani a dus’o la rang de arta, fiind promovat pupincurismul si cumetriile. De ce crezi ca sunt atat de necajiti bugetarii, cand sunt anuntati ca urmeaza disponibilizari? Pai daca chiar vroiau sa munceasca si sa faca ceva … oare nu plecau singuri? Cel mai bun exemplu este asta cu invatamantul in care se bat pe un loc platit cu cateva sute de lei, toti aia care cauta un loc caldut in care mare lucru nu fac … si nici nu li’se cere, pentru ca apoi tot ei sa faca gura mare ca sunt prost platiti. Pai sa ma ierte Dumnezeu … la ce valoare au pentru posturile ce le ocupa, cam cat ar vrea sa fie platiti?! Eu am zis mereu … cand simti ca poti mai mult decat locul de munca pe care il ai, nu ai decat sa pleci si sa iti cauti altceva ca nu te tine nimeni cu forta … dar asta ar presupune sa si stii ceva! Eu lucrez in mediul privat de cand ma stiu cu exceptia celor cateva luni de mina cand aveam 18 ani … si de atunci niciodata nu m’am plans si nici nu m’am gandit sa ma intorc la stat, pentru ca eu nu sunt obisnuit sa stau inutil, pe un salariu de mizerie pentru care nu fac nimic … dar spunele astora care toata viata lor au fost invatati sa stea la stat ca vorba aia … macar nu muncesc mare cacat si iau pentru asta si niste bani ce de bine de rau vin la sfarsit de luna …
Păi io le tot spun.
Toti suntem bolnavi de frica de a pierde un loc de munca….pt ca ne e frica de ziua de maine de acea am ajuns ca niste maimute aplecate de umeri…! Din pacate numai cei curajosi gasesc solutii!
Probabil că da, nu știu.
Cert este ca majooritatea societatilor si chiar si multinationalele se confrunta cu ….mari probleme financiare!
NU cred. Cred că în companiile responsabile penuria financiară este auto-indusă pentru a nu duce la excese.
Mai aveam putin si luam dexu sa te inteleg=)) sunt cam blonda azi:))
Tot e bine că măcar îl ai.
Dap…..www…..dexonline:))
Bun site. 😀
Il am si pe ala verde mare de pe vremea lu Ceasca:)
Înseamnă că nu stai la garsonieră.
Nu ca dorm pe el …de aici…si expresia cu burta pe carte:))
Tot e ceva. Eu îl țin pe varza murată.
Deci sunt mai tocilar ca tine:))
Mă îndoiesc. =))
Aici sunt de-acord cu tine…total niciodata nu mi-a placut toceala….doar ca prideam asa din zbor:))
Eu mai și citeam în particular, că deh, aia e.
Mie mi-e cam greu cu cititul…..nu prea mai am rabdare sa citesc ceva decat daca ma intereseaza!
Il am si pe ala verde mare de pe vremea lu Ceasca:)
Ce anume?