Pe la începutul lunii primesc mesaj de la Ralfi (zici că cine știe ce bunăciune fină o fi): dacă nu plătiți de urgență, în 15 zile vă raportăm la biroul de credit.

Mă, îmi zic, ăștia sunt în urmă cu știrile, că le-am plătit chiar de luni, de când am venit înapoi din concediu. Oare ce să fac? Să îi las în pace, sau să merg la risc, să le fac o reclamație la OPC dacă mă îmbârligă neregulamentar? Așa că îi las în pace și-mi zic că să văd cât de ciumegi îs.

Ieri, mergând spre muncă, mă sună cineva:

– Bună ziua.

– Bună ziua, Xulescu mă numesc.

– Vă salut.

– Vă sun în legătură cu creditul pe care îl aveți la Garanti, la Domo.

– Așa.

– Întrucât sunteți bun platnic, ne-am gândit să vă facem o ofertă, dar înainte de toate, am nevoie să vă spun faptul că acest apel urmează să fie înregistrat, iar continuarea convorbirii se consideră acceptul Dvs.

– Așa.

– Domnu’ Molnar, în prezent aveți o rată de 323 lei la noi.

– Așa.

– Am putea să vă facem o ofertă de refinanțare cu nevoi personale, la ofertă cu dobândă de doar 9% pe an.

– Nu, nu-mi trebuie.

– Păi da, dar v-ar putea scădea rata (la care am dobândă 0%).

– Creditul este atât de mic, încât nu se merită deranjul.

– Păi poate vă doriți ceva din Domo?…

– Nu, nu cred (eh, poate ar fi fost loc de un aparat foto 3D), poate mai în iarnă.

– Știți, oferta este valabilă doar luna aceasta.

– Asta este.

– Totuși, poate aveți nevoie de bani pentru nevoi personale?…

– Nu prea.

– Ați putea lua până la XX zeci de mii de euro…

– Da, aș putea. Dar nu-mi trebuie.

– N-aveți nevoie de bani?

– Nu, nu prea.

Sincer să fiu, am rămas un pic prost. Ce criză visează ăștia, dacă banca mă sună să-mi dea bani, că n-are ce face cu ei pe stoc? Amu serios! Omul a vorbit la perfecție, știa lecția, politicos și profesionist, un pic persuasiv dar fără a fi insistent… Mi-a plăcut.

Ce mă nedumerește este cât de comună este practica asta: a ajuns România o țară atât de capitalistă încât să poată da bani la oricine?