Blestemul lui Bacchus
Este o seară liniștită și tardivă. Munca de azi se îngână cu programul de mâine, pielea încă umedă după dușul călduț și energic mă face să mă simt alintat, special, mi-am plătit facturile și mă pregătesc să închei seara într-un mod plăcut.
Venind spre casă, mi s-a făcut poftă de niște vin Sânge de Taur, că e dulce, intens și un pic spumant, doar o idee cât să mă gâdile pe limbă ca într-un fel de sărut atent și blând, așa că scot sticla din frigider, s-a răcorit, o studiez cu atenție ridicând o sprânceană, după care o pun pe birou ca să o deschid, să îmi lăfăi masivul trup semi-sculptural cu un strop de licoare a liniștii, ca o plimbare răcoritoare de la ceas de seară, menită mai grabnic să aducă în simțiri liniștea, somnul și visul.
Dar blestemul lui Bacchus și-a spus cuvântul: am două sticle de vin și niciun tirbușon.
Epic fail =))
Pai bine ma injinere, da’ un patent si un holsurub nu ai gasit? 😀
Holșurub n-am, iar cu șurubelnița n-a mers. =))
Deh, se zice că dexteritatea injinerului se duce pe apa sâmbetii dacă stă doar cu tastiera în brațe 😀
=)) No comment.
Auzi, dar vin care să nu fie pentru cocalari n-ai găsit?
Ca să vezi că-s cumsecade, îți dau și soluția la lipsa tirbușonului: împingi dopul în sticlă.
cu tirbusonu` in sticla cea mai buna si practicata varianta:D
Nu știu dacă este de cocalari, sau nu. Dacă mi s-a pus pata ce era să fac? =))
O fuga rapida pana la primul superamarket?
La ora aia unde mai găseam deschis?