Să începem cu un exemplu negativ de atitudine şi comportament, nu i-aş spune masculin ci mârlănesc:

Să vedeţi fază: în urmă cu câteva luni eram într-un microbuz şi majoritatea locurilor erau ocupate de bărbaţi. În picioare mai erau vreo 8 sau 9 femei. Deşi niciuna dintre ele nu a făcut vreo remarcă, unul dintre domni a început să-i spună unui amic de-al lui, aflat mai în spate cu 3 scaune, că atunci când au câştigat drepturi egale, femeile au câştigat şi dreptul de a fi tratate ca bărbaţi. Atunci am rugat o doamnă să stea în locul meu, iar ea, foarte demnă a refuzat. A acceptat doar după ce am minţit-o că eu cobor la prima…

Eu unul aşa am fost crescut de mic, să cedez locul fetelor şi bătrânilor şi să stau eu în picioare că deh, sunt cal mare. Nu pot să stau eu jos şi să văd o doamnă sau ceva stând în picioare. Mă apucă apoplexia. Aşa că îmi ofer politicos locul, după cum consider că trebuie să facă orice om cu pretenţii de bărbat nu de jeg.

Pentru că lunar trebuie să meargă cineva să plătească gazul (la ei nu s-au inventat plăţile electronice) de obicei măgăreaţa cade pe mine. Şi caseria s-a mutat hăt departe. Aşa că iau câte un maxi taxi că deh, nu am greţuri.

Ultima dată tot aşa, cu maxi taxi m-am dus. Iau un loc, etc. La a doua staţie s-au urcat nişte femei care n-aveau loc decât în picioare, că deh, domnii erau obosiţi de la atâta stat jos la şcoală. Îmi opresc muzica, înfăşor căştile şi observ că nimeni nu se simţea. Nimic neobişnuit până aici. Aşa că ofer locul unei doamne. Ca la un semn, mai mulţi domni s-au ridicat şi şi-au amintit ruşinaţi că nu e frumos ca ei să şadă iar doamnele, cu plase, chestii, să stea în picioare.

Sau o altă fază. Călătoream de la Deva la Petroşani tot într-un maxi taxi. Şi mă pusesem în spate. La un moment dat maşina era plină, dar no, şoferul trebuia să ia omenii. Lângă mine, în picioare, se pusese o ţigancă însărcinată, pe la vreo douăzeci de ani. Eu nu observasem, pentru că nu mă interesa ce se întâmplă în maşină. Ascultam muzică şi citeam. La un moment dat o observ şi-i spun:

– Vă rog să mă scuzaţi. Eram absorbit de lectură şi nu v-am observat. Vă rog să luaţi loc în locul meu.

– Mulţumesc, îmi spuse zâmbind.

Săraca femeie rămăsese uimită. Nu-i venea să creadă că mai există oamnei cu bun simţ şi fără idei preconcepute. Bun, nu povestesc acestea ca să mă dau mare, că n-am de ce. Acestea sunt lucruri care mie mi se par fireşti şi care ar trebui să fie fireşti. Sunt bagatele.

Şi acum să ajung la ceea ce ţin să spun: din punctul meu de vedere ori eşti gentil, ori nu. Nu trebuie să aştepţi să se ridice altul ca să faci şi tu, ca bărbat, treaba asta. Adică no, se presupune că noi suntem ăia marii şi tarii. Nu ar fi corect să ne asumăm, fiecare, bărbăţia şi să acţionăm ca atare?

Mai mult, mă distrează un pic efectul ăsta de turmă. De obicei, nu ştiu de ce, eu sunt cel care se ridică primul. Şi, evident, atrag privirile şi zâmbetele gazelelor tinere (şi face al naibii de bine la orgoliu). Nu pot să nu observ că, imediat, se ridică şi alţii, că deh, doar şi ei sunt masculi feroce. Însă pe mine mă distrează că gestul lor nu mai are niciun efect asupra gazelelor, fiindcă cele inteligente se prind că nu sunt gesturi autentice ci doar mimetism. Contează cine se ridică primul. Restul nu.

Da, mă simt bine în pielea mea şi mă distrează, până la un punct, faptul că nişte gesturi de bun simţ atrag simpatii. Trebuie să precizez că bunul simţ m-a ajutat în foarte multe situaţii care, altfel, ar fi fost delicate.

Cât despre cei ce stau jos, treaba lor. Să nu se mire de ce femile lor sunt cum sunt şi să accepte că le merită. No, cam atât.