Din ciclul "Ce năbădăi am visat azi noapte – Evadarea din spitalul de nebuni", fiind distrat de articolul cel demenţial, am comis-o iarăşi. De data asta în somn. Problema este, însă, că nu mai ştiu ce am visat. Adică mai ştiu doar ultima parte, că doar am avut o revelaţie pe chestia asta…

Ştiu că am visat ceva cu multe avioane. Ghiciţi ce? Când m-am trezit un avion tocmai trecea pe deasupra, aşa că no… Şi am mai visat o variaţiune a piesei Omul cu şobolani – Soarele vorbeşte prostii (piesa începe la minutul 1:15). Variaţiunea constă în faptul că primul vers s-a schimbat, în mintea mea, din:

1. Soarele nu-mi spune nimic

2. Iar tu înţelegi la fel de mult

în:

1. Soarele vorbeşte prostii

2. Iar tu înţelegi la fel de mult

De unde am făcut, în somn, o analiză de text, care sună cam aşa:

1. Proasta aia, soarele meu, era ruptă în gură de la atâta băutură  genială şi, ca atare, scotea numai revelaţii prune din ea, de am zis că intru în pământ nu e adevărat.

2. Din fericire, tu eşti şi mai rangă şi no, pot, de fapt, să-ţi explic cât de genială e proasta aia ea. Atât de genială încât tu nu poţi să înţelegi. Deci beţiva naibii draga de ea nu vorbeşte prostii, nu, pur şi simplu e varză genială. Îmi vine să o împing pe scări sărut.

… Nu cred că se tratează…