Concert din muzică de rozătoare…
Din ciclul "Ce năbădăi am visat azi noapte – Evadarea din spitalul de nebuni", fiind distrat de articolul cel demenţial, am comis-o iarăşi. De data asta în somn. Problema este, însă, că nu mai ştiu ce am visat. Adică mai ştiu doar ultima parte, că doar am avut o revelaţie pe chestia asta…
Ştiu că am visat ceva cu multe avioane. Ghiciţi ce? Când m-am trezit un avion tocmai trecea pe deasupra, aşa că no… Şi am mai visat o variaţiune a piesei Omul cu şobolani – Soarele vorbeşte prostii (piesa începe la minutul 1:15). Variaţiunea constă în faptul că primul vers s-a schimbat, în mintea mea, din:
1. Soarele nu-mi spune nimic
2. Iar tu înţelegi la fel de mult
în:
1. Soarele vorbeşte prostii
2. Iar tu înţelegi la fel de mult
De unde am făcut, în somn, o analiză de text, care sună cam aşa:
1.
Proasta aia, soarele meu, eraruptă în gură de la atâta băuturăgenială şi, ca atare, scotea numai revelaţiiprunedin ea, de am zis căintru în pământnu e adevărat.2. Din fericire, tu eşti şi mai rangă şi no, pot, de fapt, să-ţi explic cât de genială e
proasta aiaea. Atât de genială încât tu nu poţi să înţelegi. Decibeţiva naibiidraga de ea nu vorbeşte prostii, nu, pur şi simplu evarzăgenială. Îmi vine să oîmping pe scărisărut.
… Nu cred că se tratează…
Ca de obicei, ești un domn 😛
😆 Să se ştie! 😆