Cenzura se face pe față
Dacă, dis de dimineață, tot am vorbit despre cenzură, țin să vă mai povestesc una: în cazul soldatului Bradley Manning care, observând că armata SUA n-are nicio greață în a ucide sau maltrata civili, s-a auto-sesizat și a sifonat către WikiLeaks 250,000 de documente militare, multe dintre ele clasificate și foarte șocante, judecătorul Lind – care se ocupă de cazul său – a întrebat:
– Dacă soldatul Bradley Manning ar fi sifonat acele documente către cotidianul The New York Times, acuzațiile (printre care și trădare, n.r.) împotriva lui ar fi fost aceleași?
Procurorul militar de caz a răspuns:
– Da.
Cu alte cuvinte, armata SUA interzice complet sifonarea publică a relelor sale, deși este finanțată din bani publici americani. Cum alte cuvinte, publicul n-are voie să știe ce și pentru ce plătește.
Cenzură în SUA - Occupy Wall Street (http://www.robintel.ro/blog/international/libertatea-de-a-lua-bate-in-cap/)
M-aș fi așteptat, în urma implicațiilor profunde ale discuției de mai sus, să văd o reacție mai fermă și mai virulentă a presei americane, în fond noi vorbind aici despre principiul transparenței în administrație, o chestie atât de elementară, încât nu ar trebui să fie nici negociabilă, nici periclitabilă.
Iar dacă ne gândim un pic la experimentele școlare de la fizică ori chimie, ce ne spune nouă absența unei reacții așteptate într-un anumit proces? Fie că acesta este nemăsurabilă, dar prezentă, fie că un alt fenomen a intervenit în experimentul nostru.
Extrapolând, în urma celor de mai sus, s-ar putea ca SUA să nu mai fie câtuși de puțin un stat democratic, ci să fie un fel de Sparta modernă, condusă de armată și de un număr de patricieni cu afaceri în industria de atac și apărare.
Păcat. S-ar putea ca noi, europenii, să fim – de-acum – singurii fraieri care mai cred în puterea drepturilor cetățenilor ceea ce, pe mai departe, reprezintă un adevărat pericol pentru simplii cetățeni: dacă mai multe state spartane intră în conflict, pericolul de război este imens.
Pe ce lume trăim? Ne-a ajuns cu pacea? Ni se pare că o ducem prea bine?
Tre sa recunosc ca fondatorul Wikileaks are un tupeu…remarcabil…sa spuna ;ucrurilor pe nume dar cu siguranta va muri ..de vre-o boala nemaiauzita…ca ..prea a pus „alcool pe rana” el cu itnentii bune sa dezinfecteze!
Este în arest la ambasadă de aproape opt luni.
Stiu…dar avand in vedere ..cate de mult rau le-a facut..nu m-ar mira sa nu puna un lunetist sa il execute!
Nici pe mine nu m-ar mira.
=)) Câteodată da, chiar cred. În general, însă, nu.
D-le Molnar,
Nu m-am gandit nici odata la problemele de cenzura. Pur si simplu nu am avut tangenta cu asa ceva. Dar referitor la cazul militarului american pe care il amintiti, spuneti-mi, ati auzit despre un singur caz in care un fapt petrecut intr-o armata, indiferent in care, indiferent in ce tara si indiferent sub ce regim, a fost judecat de altcineva decat organele judiciare militare ale acelei tari? Cu, sau mai ales fara ca rezultatele sa fie aduse la cunostinta cetateanului simplu, in mod „democratic”?
Domnule Edelstein,
Da, nu este uzual și nici n-ar fi, chestiunea fiind mai de grabă de ordin militar.
Totuși, media care a avut acces la anumite atrocități, ar fi trebuit să scoată din sfera militară și să aducă în sfera publică o asemenea chestiune.
Poate, totuși, sunt eu prea idealist?
Sa zicem mai degraba prea optimist
Da, probabil că da.