În primul rând, clar e rasism ce s-a întâmplat în Banat:

Sărăcie, viziune artistic-filozofică (http://www.robintel.ro/blog/fotoblog/copilarie-in-saracie-si-chin/)

„Oferim o recompensă de 300 de lei fiecărei femei ţigănci, din zona Banatului, ce poate prezenta un act medical care să dovedească că s-a supus voluntar unei operaţii de sterilizare în anul 2013. Dacă nu-şi pot educa progeniturile pentru a nu mai fi o povară a societăţii româneşti, noi le oferim GARANTAT 300 de lei pentru operaţia de sterilizare voluntară efectuată în anul 2013. Oferta este cât se poate de serioasă, iar cele interesate sunt aşteptate să ia legătura prin e-mail cu Naţionaliştii Autonomi”…

Dar, pentru că treburile care implică oameni sunt arareori simple, multe dintre femeile sărace cred că ar fi dispuse să se sterilizeze. Nu pentru bani, cât din cauza sărăciei, iar o astfel de ofertă sunt sigur că le-ar fi ajutat să-și îmbunătățească viața.

Sigur, gestul celor care au postat aste este, dacă ne gândim strict la ei, rasist. Dar dacă ne gândim la femeile sărace și fără alternativă, gestul lor poate fi și unul cu implicații umanitare repet, dacă ne gândim la educația și situația materială care este specifică femeilor dispuse să facă una ca asta.

Nu este ca și cum sterilizarea femeilor de etnie romă ar fi obligatorie, nu este ca și cum am avea de-a face cu o sentință, ci este – și hai să privim lucrurile la rece – o politică privată de modificare a natalității. Și statul are politici publice pentru asta, prin politicile sale încercând să crească natalitatea prin orice mijloace, iar în statele de dreapta încercând să stimuleze natalitatea cetățenilor cu venituri medii și mari, nu e ceva nou.

Ca atare, înțelegând furia celor ce nu pot trece peste formularea jegoasă, dacă anunțul ar fi sunat altfel, ar fi fost la fel de greu digerabil? De exemplu:

Fundație locală, oferă asistență financiară femeilor dispuse să se sterilizeze.

Vedeți Dumneavoastră? În lumea modernă avem parte de tot felul de campanii: împotriva abuzurilor de medicamente, împotriva cancerului la sân, împotriva bolilor cu transmisie sexuală. De ce nu am avea, într-o manieră mai elegantă, desigur, o campanie anti-sarcină sau anti-sărăcie lucie la copii?

În fine, considerând că acesta este, totuși, un derapaj, oare nu cumva statul, prin politicile prea protecționiste sau prin politicile sociale coerente absente, are o vină că s-a ajuns aici? Nu cred că ăia plătesc de bogați ce sunt, ci pentru că nu au nicio altă alternativă, fiind – în fond – la fel de neputincioși precum femeile cărora li se adresează.

Dar știm, desigur, cine se află în afara cercului acesta vicios pe care chiar el l-a generat: statul. Ia să ne gândim un pic…