Casa TIFF, ora 21:30, Cluj-Napoca. Aștept cu nerăbdare. De un an.

Mi-e teamă că, după ce văd filmul, o să-l iubesc și mai mult pe Groparu. Iar el e însurat și cu copil…

Adică, nu poți să fii poftit în sufletul unui om, să te bucuri de ceea ce vezi, și să nu-l iubești un pic. La fel cu n-ai cum să nu-i iubești și pe ceilalți din film, pe care nu o să-i enumăr acum, din lipsă de spațiu și timp.

Intrând în contact cu sufletul unui om, cu felul în care se mișcă pe ecran, cu felul în care înțelege și trăiește ceea ce vezi pe ecran, nu poți să treci neatins, ca rața prin apă. Iar vorba, cu cât e mai blândă, mai bună ori mai hazlie, cu atât mai adânc sapă în suflet o rană pe care o descriem generic cu denumirea de „frumos”.