Mă leg de Palestina pentru că foarte multă lume,inclusiv eu, după atacurile israeliene asupra fâșiei Gaza, și-a arătat empatia pentru suferința la care palestinienii au fost supuși.

Pe de altă parte, nici palestinienii nu transpiră apă sfințit, după cum frumos ne povestește un ateu palestinian auto-exilat în Franța de teamă să nu fie ucis de „victimele regimului sionist”.

Obișnuiam să țin un blog pe nume Nour Alakl și să am o pagină satirică pe Facebook cu pseudonimul Allah. Dar în luna Octombrie 2010, forțele de securitate palestiniene au intrat în interne cafe și m-au arestat. Până atunci, trăiam cu impresia că aveam dreptul la liberă exprimare și la libertatea religioasă. Dar în închisoare mi s-a spus că declarațiile mele de pe internet cu privire la religie și la Islam erau ilegale. Mi s-a spus că societatea nu acceptă asemenea spirit critic.

În închisoare, am fost bătut de gardieni, care doreau să știe cine m-a făcut să scriu împotriva islamului. În mintea lor, puteam spune anumite lucruri doar pentru o uneltire, un complot. Ideea cum că aș vrea să-mi exprim gândurile libere le era complet străină.

Cele zece luni pe care le-am petrecut într-o închisoare palestiniană au fost cele mai rele din viața mea. Am fost presat în mod constant ca să-mi retrag afirmațiile. Mi s-a spus că mi-au șters blogul și că trebuie să-mi cer scuze pentru că l-am publicat. Chiar și după ce am fost eliberat, mi s-a spus că n-ar trebui să mai folosesc vreodată internetul sau să mă întâlnesc cu presa.

Luni de zile după eliberare, am fost hărțuit de serviciile de securitate (palestiniene, n.r.) care m-au interogat și m-au reținut fără motiv. Am primit scrisori de la oameni care spuneau că vor să mă ucidă.

Waleed Al Husseini

Interesant, nu? Adică un popor care luptă pentru liberare își oprimă oamenii, totuși, liberi? Cu alte cuvinte, ăștia vor libertate ca să ce?

Din păcate pentru palestinieni, fără a-și forma o civilizație progresistă, n-au nicio șansă să dăinuie mai mult două secole pe acele teritorii, pentru că este plină istoria de culturi și popoare dispărute, care n-au înțeles că trebuie să fie înaintea vremurilor lor, dacă vor să rămână ceva din ele, după ele.

Iar palestinienii nu par să înțeleagă chestia asta.