Aştept s-aşterni

pe coala mea albastră

tot ce odată

noi doi am clădit,

şi stau s-ascult

de nechemata şoaptă,

e şoapta tandrului sărut,

cel cu suspin.

Aştept să încheiem metamorfoza,

care ne leagă-n veci,

ca muritori,

aştept eternul,

tandrul,

sau geneza,

te-aştept pe-un pat de flori.

Dar te şi chem

cu cântece astrale,

cu vocalizele stridente ce-aparţin

pustiului meu suflet,

dar de iubire plin.

Te chem cum puiu-şi cheamă mama,

speriat, flămând şi zgribulit,

te-aştept să-nchidem panorama

Cea cu Adam şi Eva-n asfinţit.

DLnH