Căinţă
Plouă din vad în vad
Şi prin răcoarea dimineţii
Gândurile fierbinţi mă ard
Pierzându-mă în vălul ceţii.
Eu simt că te-am pierdut,
Şi-mi pare sincer rău,
Tăcerea mi-e de lut,
Iar pasul greu.
N-am ştiut cât te iubesc,
Dar scump eu am aflat,
Şi apa curge lin
Lângă al tău palat.
N-am ştiut privirea ta
Să o citesc,
Acum merg prin pădure,
Şi singur mă căiesc.
IP
Lasa un raspuns