Căinţă

Plouă din vad în vad

Şi prin răcoarea dimineţii

Gândurile fierbinţi mă ard

Pierzându-mă în vălul ceţii.

 

Eu simt că te-am pierdut,

Şi-mi pare sincer rău,

Tăcerea mi-e de lut,

Iar pasul greu.

 

N-am ştiut cât te iubesc,

Dar scump eu am aflat,

Şi apa curge lin

Lângă al tău palat.

 

N-am ştiut privirea ta

Să o citesc,

Acum merg prin pădure,

Şi singur mă căiesc.

IP

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.