O ultimă reprezentaţie a unui circ

Ce s-a jucat cu doi actori banali,

Cu o actriţă suspinând

Şi un actor întrebător,

Ce se repetă zi de zi

C-un alt decor şi alţi actori

S-a coborât pe strada mea,

În casa mea, în viaţa mea.

Dar vai, actriţa, tocmai ea,

Cea ce intrase-n viaţa mea,

De cum luminile s-au stins

Şi-a luat valiza şi-a plecat,

Pesemne cu un alt bărbat.

Şi şi-a uitat tabloul pe perete,

Tablou ce i l-am dăruit chiar eu,

Şi o scrisoare nedeschisă încă,

Misterul grotelor săpate-n stâncă

Cu mâna încă tremurândă.

Dar vai, reprezentaţia nu s-a terminat,

Şi din actor, acum, sunt spectator

Al unui circ, cum am avut şi eu,

La fel, cu doi actori banali,

Cu o actriţă suspinând

Şi un actor întrebător,

Ce plâng durerea lor,

A mea, a ta şi-a tuturor.

Reprezentaţia nu s-a terminat

Doar c-un actor şi-un spectator,

Durerea mea, durerea lor,

A tuturor amanţilor

Ce noaptea retrăiesc în vis

Ceea ce nu s-a întâmplat

Decât într-un biet manuscris

Nu s-a sfârşit.

AN