Acadea
O ultimă reprezentaţie a unui circ
Ce s-a jucat cu doi actori banali,
Cu o actriţă suspinând
Şi un actor întrebător,
Ce se repetă zi de zi
C-un alt decor şi alţi actori
S-a coborât pe strada mea,
În casa mea, în viaţa mea.
Dar vai, actriţa, tocmai ea,
Cea ce intrase-n viaţa mea,
De cum luminile s-au stins
Şi-a luat valiza şi-a plecat,
Pesemne cu un alt bărbat.
Şi şi-a uitat tabloul pe perete,
Tablou ce i l-am dăruit chiar eu,
Şi o scrisoare nedeschisă încă,
Misterul grotelor săpate-n stâncă
Cu mâna încă tremurândă.
Dar vai, reprezentaţia nu s-a terminat,
Şi din actor, acum, sunt spectator
Al unui circ, cum am avut şi eu,
La fel, cu doi actori banali,
Cu o actriţă suspinând
Şi un actor întrebător,
Ce plâng durerea lor,
A mea, a ta şi-a tuturor.
Reprezentaţia nu s-a terminat
Doar c-un actor şi-un spectator,
Durerea mea, durerea lor,
A tuturor amanţilor
Ce noaptea retrăiesc în vis
Ceea ce nu s-a întâmplat
Decât într-un biet manuscris
Nu s-a sfârşit.
AN
Lasa un raspuns