Episcopia Sucevei, sau cum s-o chema instituția care păstorește și mulge din greu de la mănăstirile din nordul Moldovei, recurge la mila publică pentru a-și plăti toate cele.

După ce are în administrare valori în cuantum de aproximativ două miliarde de euro. Iar statul dă, normal că le dă, doar n-o să-i lase de izbeliște, tocmai acum când s-au apucat să strângă un ban grămadă cine știe pentru ce.

Nu, n-am nimic cu biserica, dar mă oftică la maxim clericii avari. Cum, frate, să ai atâta amar de avere, dar să nu ai câteva milioane de lei să-ți plătești toate cele? E culmea, n-au cum să nu aibă. E imposibil.

Îmi pare rău, dar când ne apucăm de-o catedrală în valoare de 400 de milioane de dolari, clar avem o problemă și statul devine încet – încet laic ecleziastic. Pentru că noi plătim taxe și, prin aceasta, permitem scutirea de taxe a bisericii care, aiurea, s-a apucat să agonisească.

Devenim un stat laic ecleziastic atunci când unul dintre principalii angajatori este biserica, oricare ar fi ea, când una dintre forțele economiei este biserica. Avem o problemă dacă cea mai mare corporație românească este scutită de taxe, de facturi, chitanțe și bonuri de casă, dar cere ajutor de la stat.

Iar teocrația este o glumă proastă. A se vedea state semi-eșuate precum Iran, Afganistan, Pakistan, unde ți-e și frică să ieși din casă…

Voi le-ați fi dat ceva?

P.S. Termenul de Românistan l-am văzut la VisUrât pe blog.