Am găsit chei
Ai găsit niște chei? Vrei să fii un vecin bun? Uite, așa se face.
Anunț la afișier: am găsit chei, plus numărul de telefon
Oameni civilizați, ce mai! Ținând cont că anunțul încă mai era a doua zi, cred că pierzătorul nu și-a recuperat cheile. O fi fost în vizită la cineva.
Țin minte când mi-am pierdut prima, și ultima, dată cheile, aveam opt ani și le țineam într-un breloc violet din plastic moale, breloc pe care l-am pierdut pentru că aveam prostul obicei de a-l ține în mână non-stop, iar eu țin minte că am vrut să prind o minge, lăsând ca boul cheile să-mi cadă din mână și uitând de ele. Evident, nu l-am mai găsit.
De aceea, îmi este un pic teamă că într-o zi o să-mi pierd cheile și o să trebuiască să-l sun pe proprietar să vină să-mi deschidă.
Voi cum stați? Le-ați pierdut de uituci? Sau, ca mine, de căscați?
Zi mersi că nu ți-a golit careva apartamentul după ce ți-ai pierdut cheile alea 😀 Te-a pus tatăl tău să plătești noua yală? 😀
Când aveam opt ani ce să plătesc? =))
Eu mi-am pierdut cheile o singura data. Iulie 2005, in club A. My guy dumped me because of that 😆
Mi s-a intamplat sa mi le uit de multe ori pe afara in usa. Am noroc ca vecinii de palier sunt foarte ok 🙂 si aud „trrr!” la usa de fiecare data cand o comit 😳
Cum adică un tip te-a lăsat pentru că ai pierdut cheile?
Eu nu pierd chei. Eu doar le uit la serviciu și trebuie să mă întorc după ele. Până la serviciu fac 50 de minute (20 cu autopiciorul + 30 cu transportul în comun).
Tot e bine. Măcar știi unde sunt!
Da, in Bucuresti, la 3 noaptea. Noroc ca erau niste colege in oras la un curs, intr-un apartament inchiriat si am dormit acolo. A doua zi la lucru am avut aceleasi haine pe care le-am calcat doar. 😀 E funny acum cand imi amintesc. Atunci injuram de toti si de toate. 🙂 Nu e ciudat ca unele lucruri le iei asa de in serios cand se intampla, si te enervezi, iti vine sa bati pe toata lumea si dupa aia le povestesti la un suc as „funny stories”? 🙂
Da, e un pic ciudat. =))