Mergeam prin oraş cu un prieten şi am trecut pe lângă un grup de cocalari. Unul dintr ei, genul clasic şi binecunoscut, cu un tricou larg, alb, "de firmă", ceas auriu, burtă plină de şaorma, parfum chinezesc, părul tuns scurt, adidaşi ciumegi marca Mike şi atitudine de buric (al pământului) povestea, cu patos, cum l-a înşelat femeia.

La un moment dat face o pauză de respiro şi trage concluzia, pe un ton dezamăgit:

– Bă, tu-ţi dai seama că io am pupat-o pe aia pe gură? (ştiu că adresarea este la persoana a doua singular deşi trebuia să fie la plural) Îmi vine să vomit!

Aproape că m-am înduioşat numai că mă pufnise râsul, după principiul "Ai grijă ce-ţi doreşti că poate ţi se împlineşte", respectiv "Cine o caută suficient o găseşte".