Iaca este deceniul de când Banca Internațională a Religiilor a dat faliment. Țin minte că eram prin Baia Mare când am văzut-o pentru prima dată. Și țin minte, de parcă s-ar fi întâmplat ieri, surprinderea mea. Cum adică o bancă a religiilor?

Și nu înțelegeam, așa cum n-am înțeles nici până în ziua de azi, de ce o bancă așa – zis religioasă s-ar ocupa de bani. Poate, totuși, banca era dedicată oamenilor cu un anume tip de discernământ. Ecleziastic, să zicem.

Mă întreb dacă a plătit cineva pentru falimentul cămătarilor pioși, la fel cum mă întreb dacă oamenii au primit ce-au meritat. Banii înapoi, adică.