Avem oportunitatea interesantă de a ne apropia de o criză a blogosferei. Acest mediu, odinioară pueril, s-a transformat într-un canal media demn de luat în seamă. Iar unde sunt bani, sunt și bule, niște iluzii amestecate frumos cu minciună sau impostură, după principiul: dacă dai impresia că faci bani, într-un final vei și face.

Întrucât nu sunt un fan al ciocnirilor dintre bloggeri, prefer să stau și să-mi văd de treabă. Totuși, câteodată atâta impostură mă aduce în ingrata situație de a-mi veni să urlu. Pur și simplu nu e OK să faci un top al celor mai [insert subject here] bloggeri din 2011 și , de fapt, să-ți pui acolo lista de prieteni. Ba unii, nu o să dau link, și-au trecut în topuri o jumătate de blogroll. Vă dați seama, ei sunt miezul în impostura pe care o vând oamenilor.

Aud săptămânal de unii care fac bani de-i întorc cu lopata, dar au statistici private, să nu fie prinși cu ocaua mică. Se laudă cu sute de mii de unici pe lună, dar n-au deloc conținut, nimic de interes, nimic mai de Doamne – ajută. De exemplu ce ziceți de ăsat? Îi explodează traficul cum crește inflația în Mozambic, ceva de genul.

[Note to self: când mai programezi articole, nu uita să pui și imaginile în folderul corect Binike, altfel de umpli de cacao.]

Cică trafic legitim, cum să nu... Ete fleșoc de spammer!

Alții, tot învăluiți în bule, țin discursuri savante despre campanii, online, bani din bloguri și încă cine știe câte și mai câte. Tot așa, bule. Nu spun nimic concret, nu oferă nicio informație relevantă care, eventual, ar putea ajuta pe cineva să facă un ban și, ce-i mai rău, nu produc nimic, nu produc valoarea care să atragă investiții. Și asta ar fi treaba lor, că ei sunt eminenții (nope, fără nominalizări). Ce mă interesează pe mine un advertorial despre pescuitul la caras, dacă n-am văzut măcar o poză cu unul în acul undiței, fie el și cumpărat pe marginea bălții? Ce mă interesează pe mine că unul care se pricepe la strategii de marketing online povestește despre mămăligă umplută? Nu e nicio legătură.

Care-i valoarea reală pentru cititorii tăi dacă tu ești o extensie de PR pentru o companie oarecare, dacă textul este scris sec și fără nicio emoție, fără nicio trăire?

Nu am o problemă cu cei care se prostituează în halul acesta, cu cei care spun orice și jignesc pe oricine, câtă vreme la ei pe blog se face zarvă, în fond e fiecare pentru el, nu? Am, în schimb, o problemă cu bulele astea care atunci când se sparg taie din bugetele de publicitate online afectând și alți bloggeri, nu numai pe cei care și-au sădit și și-au crescut bule. Da, cu asta am o problemă, că ăsta nu mai este război pentru publicitate pe bloguri, este ceea ce militarii numesc “carpet bombing”, adică bombardamentul la ras a suprafețelor.

Pentru un mediu online, blogosfera este foarte prost spre deloc folosită în campanii sociale. Campaniile cu donați X euro la… pentru… nu sunt campanii. N-am văzut nicăieri, de exemplu, în toată blogosfera asta roz, discuții serioase despre violența în familie, condiția sărăciei în mediul rural, sănătatea femeii și a fătului în cătunurile de munte, șanse egale pentru toți cetățenii, prin electrificarea tuturor localităților din România – că nu este atât de greu să iei un pârâu, să faci un mic iaz pe el iar la final să ai o cădere de apă ce învârte o turbină electrică.

N-am văzut. Dar văd bule și manipulări și toate mizeriile. Și fără o implicare mai activă a celor din online în mediile offline, vă întreb:

– Cum va arăta internetul românesc peste zece ani?

P.S. Să nu vorbim doar în dodii, să vă dau și un exemplu de bulă: X-ulescu are peste 1000 de unici pe zi. Cineva a pus un banner la el, cu 200 de euro pe săptămână. A primit fix un click. Ain’t life a bitch?