La tata la muncă este un câine turbo. Nu ştiu ce îi dau oamenii de mâncare, dar cred că are efect. Pur şi simplu câinele ăla aleargă ceva de speriat. Zici că e o gazelă ce fuge de leopard.

Stă pe lângă maşină şi aşteaptă să plec de pe loc. Atunci începe să alerge şi să se uite înapoi după mine, rămas în urmă (intru de DN66A dintr-un spaţiu lateral, deci mă asigur, nu mă bag ca boul). Calc acceleraţia. 20 Km/h… câinele la 50 de metri în faţă. Calc în continuare, să văd cât îl ţine. Pe la 50 de Km/h aleargă în paralel cu maşina. Mie îmi cade faţa pe jos.

Să vă mai spun că este o potaie albă şi rahitică vai de duhul ei? Şi da, cică mai şi muşcă. Logic, doar e câine.