În dimineaţa asta umedă şi rece de toamnă

Spre orizonturi noi ai plecat, a mea doamnă,

Spre împliniri de vise, de iluzii şi idei.

Rătăcesc fără tine pe triste, ascunse alei.

Ceaţa a încetat subit să se înalţe înspre cer,

Afară e răcoare, în suflet port răzvrătire şi ger.

Spre orizonturi noi ai plecat, a mea doamnă,

În dimineaţa asta umedă şi rece de toamnă.

Tăcerea e durere, e veac, e chin şi metastază,

Adierea este viscol, ninsoare şi tunet şi furtună,

În ochi eu port tăcere, în  suflet port o rază

Şi mă întreb de-acum cine-ţi va spune noapte bună.

În dimineaţa asta umedă şi rece de toamnă

Spre orizonturi noi ai plecat, a mea doamnă.

OC