Ce trece timpul

Am fost astăzi la "Bursa locurilor de muncă" (un mare fâs, serios) şi când am mers spre casă m-am întâlnit cu o vecină de cartier (stă în locul vecin) care era cu bebeluşul în braţe.

Nu ştiu cum să spun, dar cred că sunt prea conservator, gândindu-mă:

– Parcă e un pic cam devreme.

Ca să detaliez spun că ea era bebeluş când eu ştiam să scriu şi să citesc. În fine, niciodată nu am avut o părere prea bună despre ea, fiindcă nu e prea strălucită la minte, dar parcă totuşi…

Corelat cu ceva ce spuneam mai demult despre o fostă colegă de liceu, nu de clasă, care s-a măritat repede cu un italian (nu găsesc linkul) şi i-a turnat un plod, nu pot să nu mă întreb:

– Oare atât de mult şi-au pierdut femeile din ziua de azi demnitatea? [Evident, nu toate, nu săriţi.]

Şi a doua întrebare:

– Oare bărbaţii de azi nu au nicio vină pentru asta? [Evident, nu toţi, nu săriţi.]

6 Comentarii

  1. TNH 24 aprilie 2009 la 09:56 - Raspunde

    Sincer, cred că şi părinţii lor au o parte de vină: să creşti un copil însemnă mai mult decât să-i dai de mâncare. Dacă le-ar fi explicat ce înseamnă să ai un ideal, dacă i-ar fi încurajat să viseze, să nu renunţe niciodată la lucrurile în care cred, dacă le-ar fi spus că lucrurile importante se obţin prin multă muncă, alta ar fi fost situaţia. Mi-e greu să cred că există atât de mulţi oameni (tineri sau nu) care nu au în ce să investească pasiune. Dacă nu au avut părinţi interesaţi de educaţia lor şi nu au avut nici cărţi să citească, s-au uitat la TV şi ce educaţie faci cu televizorul? Bine, mai sunt unii care au de toate, părinţi, cărţi şi internet, dar nu ştiu să profite.
    Scuze pentru comentariul kilometric.

    • Robin Molnar 24 aprilie 2009 la 10:09 - Raspunde

      Poate pentru că lor nu le era permis să viseze şi să aibe un ideal. :unsure:

      Pe acest blog sunt permise comentariile kilometrice. 😉

      • TNH 24 aprilie 2009 la 10:42 - Raspunde

        Şi partea proastă e că vor fi părinţi aşa cum au fost şi părinţii lor: le vor oferi copiilor cazare şi masă şi apoi vor spune că au făcut tot ce au putut pentru ei. Chiar îmi pare rău pentru toţi copiii fără copilărie, mai ales că şi eu am avut colegi (de generală, mai ales) care au ajuns boschetari sau dansatoare pe mese în Japonia. Sincer, eu consider că asta nu e viaţă.

        • Robin Molnar 24 aprilie 2009 la 20:11 - Raspunde

          😉 Aşa este. Copiii au nevoie şi de atenţie, de dăruire, etc. 😉

  2. skywalker 24 aprilie 2009 la 13:55 - Raspunde

    ce sa-i faci, asta e viata. eu consider ca fiecare isi are scris undeva destinul…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.