Într-o zi, trecând prin gară în drum spre Dedeman, am văzut pe toți stâlpii afișul cu BCR City Card pentru Cluj. Desigur, de ce să le fie ușor oamenilor? Nu scria nicăieri de unde se obține și care-i procedura, iar textul era doar în limba română, în tradiționala noastră ospitalitate de fațadă.

Oricum, am fost intrigat de această apariție pe stâlpi, așa că m-am interesat, că și mie îmi place să colind orașul ca și cum aș fi un turist și nu exagerez deloc, încă nu știu orașul și sunt zone pe unde n-am călcat și nici nu văd de ce m-aș duce.

Dar divaghez.

Într-un oraș cosmopolit și multingv, anunțul cu BCR City Card este doar în limba română, informațiile nu se găsesc direct, ci trebuie să sapi, pentru că de ce nu? Dar să zicem că și asta ar fi un fel de treacă-meargă, însă limita de vârstă a posesorilor de card este de doar 30 de ani. Pentru că nu poți să-i chemi pe ai tăi la tine-n vizită și să se cutreiere orașul, cât timp tu ești la birou.

Pentru că absurd.