Diferențe între bănci

1. La BT:
   

   – Bună ziua, aș dori să trec de la internet banking cu certificat la cel cu SMS. Și să-mi activez serviciul de banking și pe telefon.
   – Sigur că da. Se face chiar acum.

   Comisioane încasate în urma operațiunilor de ieri: 8 lei.

2. La Garanti, întrucât gagica de la Domo care se ocupa de asta e în vacanță și n-au pus pe nimeni în locul ei, de grija clienților:
   

   – Bună ziua, aș dori să-mi plătesc și eu rata la credit.
   – Nu sunteți în baza noastră de date.
   – Hă?
   – Dacă aveți credit prin Domo sunteți la Ralfi IFN.
   – Păi și pe foi de ce scrie Garanti?
   – Îmi pare rău, nu vă pot încasa fără foaia cu codul de bare.
   – Îmi pare rău, dacă o aveam o plăteam direct la BT.

   Comisioane încasate: mula. Problema e că acum deja strâng eu penalități de trei lei pe zi, sau ceva de genul, așa că o să caut nenorocita aia de foaie. Dar pe ăștia nu-i uit.

Englezii au o expresie pentru atitudinea asta: „penny pinching” și cred că se potrivește bine în acest context, întrucât mie mi se pare că ăștia de la Garanti ar face orice pentru încasarea unor comisioane, orice, mai puțin ceea ce trebuie, și anume să-și trateze clienții ca pe niște parteneri.

Iar vizavi de ce întrebam ieri cu închiderea de cont, unde naiba au ăia de la Ralfi sediul, să mă duc să-mi dea o foicică, atunci când va fi cazul?

În fine, întrebarea rămâne:

– Dar eu la cine plătesc?