Sâmbătă seara, în timpul unei discuţii cu o distinsă domnişoară, m-am pricopsit cu o dilemă. Ea spunea că este cel mai bine să te măriţi/ însori cu cel/cea mai bun(ă) prieten(ă). Mie mi se pare o tâmenie.

Adică no, are un pic de sens, pe partea de înţelegere şi încredere, dar parcă ignoră total partea legată de pasiune, de falcăra interioară şamd. Pe de altă parte soţul/soţia trebuie să îţi fie şi cel mai bun prieten. Pe o altă parte, însă, asta se întâmplă în cazuri mai degrabă rare.

Nu ştiu ce să cred aşa că întreb publicul, în speţă pe voi, despre această chestiune. Deci, ce părere aveţi?

P.S. În accepţiunea discuţiei de Sâmbătă seara mă refer la relaţii heterosexuale.