Veneam de la muncă, spre seară. El o ținea pe ea în brațe, destul de strâns, ca și cum ar fi simțit, fără să realizeze, că urmează să-i scape din brațe definitiv. Și șmecherește și iute dă să o sărute. Ea, întrucât avea gânduri de plecat în brațele altcuiva se retrage cumva cu capul pe spate, mijlocul fiindu-i fix în îmbrățișare.

Mecanica destul de simplă a universului a făcut ca tipul să fie destul de rapid și de insistent iar ea destul de pe fază încât să fugă, dar totul s-a sfârșit printr-un accidental cap în gură primit de gagică. S-a lăsat și cu un pic de borș dat pe-afară și cu fraierul rămas mască.

Aș minți să spun că n-am râs.