Am văzut la Denisa un articol despre emoticoane. De multă vreme vroiam să vorbesc şi eu despre ele, dintr-un alt context, însă, şi anume dintr-un context lingvistic (sunt inginer, nu lingvist, dar noh).

Dacă aveţi răbdare să citiţi tot articolul veţi înţelege mai bine, sper, ce este cu ele.

Hai să vorbim despre limbaj. Spre deosebire de majoritatea limbilor, limba chineză foloseşte simboluri pentru fiecare cuvânt, nu litere, precum în limba română, engleză, şamd. Deci la ei un simbol este un cuvânt. La noi un cuvânt este un şir de caractere. Deci la ei comunicarea se face prin simboluri (se face şi prin şiruri de caractere, de exemplu la numere, dar asta nu este de interes în acest context).

No bun, acum că ştim asta, trebuie să ne gândim la următorul aspect: şi în România folosim exprimarea prin simboluri. Cele mai evidente exemple sunt cele legate de semnele de circulaţie (WC, Restaurant, Hotel, Spital, şamd) sau cele de pe aeroporturi. Să vă mai dau un exemplu. Mergeţi la restaurant şi vreţi să mergeţi la toaletă să vă spălaţi pe mâini (vă spălaţi pe mâini înainte de a mânca, nu-i aşa?). Şi ajungeţi în faţa uşii de la toaletă. De unde ştiţi unde să intraţi? Simplu. Pe uşă este un semn uşor de înţeles care spune că aceea este toaleta pentru bărbaţi (sau femei, după caz).

Practic prin exprimarea care foloseşte simboluri ni se comunică ceva într-un mod extrem de evident. Mai mult, chiar. Această exprimare depăşeşte barierele de limbă astfel încât acest semn este înţeles atât de cei ce vorbesc limba cât şi de cei care nu o vorbesc.

Practic există un limbaj universal care ajută la îndeplinirea unor nevoi personale primare (hrană, mixtiune, etc).

Acum să vă spun şi care este legătura cu emoticoanele. Emoticoanele sunt simboluri şi transmit stări sufleteşti sau fizologice (foame, oboseală) în aceeaşi manieră în care alte simboluri transmit alte informaţii (Birou de informaţii, Spital, Parcare, etc). Deci au acelaşi rol.

Practic emoticoanele fac parte din acelaşi limbaj universal.

Eu am să continui să le folosesc pentru că mă ajută foarte mult în exprimare şi sunt uşor de folosit. Practic emoticoanele îmbogăţesc mesajul transmis într-un text prin faptul că, pe lângă text-ul propriu-zis, pot să adaug şi informaţii legate de starea de sprit, facilitându-i cititorului, imersiunea în text şi context. Practic 70% din informaţia transmisă într-o discuţie este non-verbală. Pe nternet, deci, rămân acei 30% informaţie, ceea ce ste detul de puţin. Prin folosirea emoticoanelor se încearcă (şi până la un anumit nive se reuşeşte) depăşirea acestei bariere de comunicare. Pentru că un emoticon reprezintă un chip care, altfel, ar fi greu de introdus în text.

Nu văd niciun motiv logic pentru care am renunţa la ele. Nu văd de ce ne-am plafona doar la cuvinte, în comunicare, din moment ce rolul unui blog (sau al unei cinversaţii pe messenger) este tocmai de a comunica ceva cât mai bine, cât mai exact.

În fine, sper că mi-am exprimat cât de cât punctul de vedere, în limitele posibile pe internet.

Adăugire ulterioară: n-am pus emoticoane în text fiindcă plugin-ul pentru ele nu merge cum ar trebui. :s