Legat de groaznicul accident de la Mina Petrila Sud. Pasajul cel mai important din articoulul lor este, după părerea mea, următorul:

„Fără să-şi dea numele de frică să nu fie daţi afară, ortacii din Petrila spun că nu au cui să se plângă în legătură cu condiţiile în care lucrează. „Se ştia că există concentraţie mare de metan în zona unde a avut loc explozia. Nu ai cui să te plângi. Ne-au dat afară din birou, ne-au trimis să lucrăm în condiţiile alea“, afirmă un miner, sub protecţia anonimatului.”

Practic oamenii ăia au fost trimişi la moarte. CNH-ul i-a trimis să lucreze acolo, deşi toate semnalele indicau iminenţa unei explozii. Unii oameni au preferat să rişte vieţile oamenilor, nu pe ale lor, că ei stau în birou.

Ce m-a ofticat foarte tare este pasajul următor:

„Pe de altă parte, Marin Condescu, şeful Centralei Naţionale Miniere, ne-a declarat că parametrii care indică prezenţa gazelor erau sub minimul admis la ora 15.45, când minerii salvatori au intrat după trupurile celor morţi în prima explozie. „La acea mină este un foc deschis controlat de mai mulţi ani, însă nimeni nu ar fi intrat dacă ar fi fost periculos“, spune Condescu. De aceeaşi părere este şi secretarul de stat din Ministerul Economiei Viorel Palaşcă: „Nu a fost nimeni obligat să intre în mină. Cărbunele se afla în proces de autoaprindere, ei ştiau acest lucru, iar programul de muncă a fost asumat de conducerea minei“. „

Evidenţierea cu bold îmi aparţine. Domnul Condescu, cel care ar tebui să apere interesele minerilor, minte cu neruşinare, la fel ca şi Viorel Palaşcă.

Unu la mână, slavatorii mineri intră în mină în caz de accident indiferent de situaţie. Pentru că ei sunt nişte eroi. Nu cred că cineva care stă într-un birou poate înţelege ce înseamnă să cobori în mină, după ce a avut loc o explozie. Salvatorii minieri intră ca să aducă la suprafaţă corpurile celor decedaţi. Dar mai intră şi pentru că speră să-i salveze pe cei răniţi, cei ce încă mai au o şansă. Ei, salvatorii, sunt singura şansă la viaţă a celor accidentaţi în subteran în astfel de situaţii. Nui ştiu câţi dintre voi cunosc greutatea echipamentului de salvare. Vă spun eu: echipamentul de salvare este la fel de greu precum un sac de ciment. Şi, după ce că trebuie să cobori în măruntaiele pământului cu aşa ceva în spate, trebuie să aduci la suprafaţă şi morţii sau răniţii. Dacă vă imaginaţi că un miner are 60 de kilograme vă înşelaţi. Aici vorbesc de greutate. Să nu mai spun de riscuri.

Doi la mână. Conducerea CNH este mama şi tata tuturor minelor. Minerii nu au nicun cuvânt de spus legat de condiţiile de muncă. Dacă nu intri eşti dat afară. Punct. Oamenii au fost obligaţi să intre. Singura lor speranţă fiind: nu mi se va întâmpla mie.

Trei la mână. Faptul că între explozii au trecut doar patru ore simbolizează ceva, şi anume faptul că acolo avea loc o acumulare masivă de gaz metan. Masivă. Conducerea minei ştia că se acumulează gaz metan şi că o primă explozie este iminentă. Nu i-a păsat. Salvatorii minieri ştiau de la aparatele de măsurare a concentraţiei de gaz metan faptul că riscul unei a doua explozii este foarte mare, atunci când se aflau în zona accidentului, dar au trebuit să meargă mai departe, să-i scoată pe răniţi. Fără ei oamenii ăia ar fi murit. Din păcate a doua explozie a avut loc şi a ucis şi patru salvatori.

Patru la mână. Conducerea minei Petrila şi cea a CNH sunt responsabile de aceste decese. În cartea mea se cheamă omor prin imprudenţă. Dar fac pariu că cei vinovaţi nu vor fi pedepsiţi, în schimb vor fi găsiţi ţapi ispăşitori.

Şi ca o notă de sadism pot să previzionez cine va fi următorul director general al SC CNH SA. Fratele actualului director general. Pentru că aceasta este o afacere de familie, sponsorizată de PNL din bani publici. Mulţi bani publici.

Condoleanţe familiilor îndoliate!