Mă rog, n-am știu ce titlu să pun. Veneam de la muncă, la o oră la care toată lumea cam iese de la muncă, deci trotuarul era destul de aglomerat. No, și cum mergeam eu agale pe trotuar, văd o fază mișto.

O tipă pe la vreo 20 de ani mergea cu bicicleta, numai că avea un decolteu mare și se vedea tot. Dar chiar tot. Mă rog, eram atât de aiurit încât dacă nu era să mă calce poate n-o observam. Dar am observat-o.

No, și cum eram noi acolo mai mulți bărbați uluiți, tanti își face cărare printre noi. Iar noi zâmbeam că, no, era fain peisajul și interacționam discret uitându-ne intrigați unii la alții. Evident, nu puteam să nu ne întrebăm la ce i-a stat capul când și-a luat o bluză cu un decolteu mare, dacă a ieșit cu bicicleta.

Bine, aș minți să spun că nu ne convenea. Adică, no, ne-am uitat și am plecat mai departe, fiecare în treaba lui. Și, știți ce e mai mișto? Faptul că între fete nu există empatia aceasta care există între bărbați, așa că, din păcate, n-au cum să înțeleagă zâmbetul de turmă.