Se pare că unul dintre verii premierului Emil Boc, Teodor Boc – preotul localității Răchițele, are o problemă cu un mort pe nume Teodor Șușman, care mort zice-se că ar fi fost parte din rezistența anti-comunistă.

Povestea pe scurt:

Teodor Șușman (supranumit și "Tatăl moților" pentru că a obținut de la rege drepturile moților) avea niște gatere de lemn și o brumă de avere (a fost primar de mai multe ori și a avut timp să-și facă), dar au venit comuniștii la putere și i-au luat tot, și din ceea ce i-au confiscat, o parte și-ar fi însușit și Suciu Pașcu, primarul instaurat de comuniști. Acesta, ca să scape nepedepsit (a fost prins cu lemnul în bătătură), a promis că va concura pentru prinderea lui Șușman.

Evident, Securitatea tot încerca să-l prindă pe "dușmanul poporului", lucru pentru care a împânzit satul cu securiști și colaboratori. Dovadă stă faptul că Teodor Șușman a fost înconjurat de săteni pentru a fi linșat arestat, lucru care l-a făcut să se sinucidă. Asta, conform actelor oficiale. Eu cred că a fost ca-n bancul acela:

– Care au fost ultimele cuvinte ale lui Stalin înainte de a se sinucide?

– Nu trageți, tovarăși!

Amu, despre povestea asta, mai pe lung, cu ceva mai multă trădare, Securitate, 30 de arginți și alte asemenea specifice anilor 1950 puteți citi în:

• EVZ (1)
• EVZ (2)
• Ziua de Cluj

Deci să recapitulăm: avem un preot văr de Prim-ministru care dă telefoane de amenințare, care preot este fiul unui primar instaurat de comuniști (speculație: pe principiul colaborării exemplare în racolare și informare), care primar a fost executat în semn de răzbunare (ca și notă personală: un comunist bun este un comunist mort). Localnicii (speculație: de la gradul de locotenent în sus) l-au prins în sat pe Teodor Șușman care, din cauza circumstanțelor dificile (speculație: aflându-se, cel mai probabil, pe traiectoria unor gloanțe) s-a sinucis, coincidență sau nu, prin împușcare.

Mișto, nu?