Pe femeia lu’ Feriche am văzut-o lângă maşină. Nici n-aveam cum să n-o văd. Ieşea în evidenţă prin forma perfectă a burţii. Sfera aia ce definea burta era de dimensiuni impresionante, admit asta. Să tot fi avut o circumferinţă de 1,6 – 1,8 metri (am 1,75 metri şi nu cred că o puteam cuprinde cu braţele).

Era îmbrăcată cu nişte balerini roşii cu floricele colorate în picioare, nişte pantaloni roşii de bumbac cu ţesătura asemănătoare stofei şi cu un fel de cămaşă neagră şi dantelată. Şi nu, nu aveam cum să nu o văd la cele 120 de kilograme ale ei.

Însă nu fizicul ei mi-a atras privirea, ci atitudinea de mahalagioaică hrăpăreaţă combinată cu o voce tăioasă şi enervantă. Pe braţ avea tatuat "Feriche" şi nu cred că era în franceză. Doamne, fiinţa aia mă scotea din minţi prin ceea ce vorbea, cum vorbea. De fapt singurul lucru la care cred că se pricepe este bărbaţii. Acolo cred că este expertă (dacă înţelegeţi nuanţa)…

Cred că Feriche ăla este un tip excepţional de potent (vă daţi seama ce era în "peştera ei" pe căldura aia?).