Gerul din Simeria

Adevărul este că aveam de ales între a lua personalul până la Deva și a aștepta șapte minute până pleacă acceleratul 1766 de la Timișoara la Iași, deci având o marjă de eroare de șapte minute. Sau puteam aștepta același tren la Simeria, vreme de 20 de minute.

No, ajung în Simeria, cobor din personalul ce mergea și la Deva, de unde aveam cealaltă alternativă) și aștept frumos pe peron, după ce m-am mutat de la peronul patru la peronul trei. Și vreau să spun că bătea un crivăț în gară de mi se făcuse și mie frig la gât, până să pun fularul și mănușile. După care următorul anunț a răvășit oamenii din gară:

– Trenul accelerat 1766 de la Timișoara spre Iași are o întârziere de 20 de minute.

Dar dacă mie îmi era friguț, alții plângeau în gară de frig, la propriu. Erau niște fete pe acolo, nu prea deștepte, ce stăteau pe peronul ăla tăiat de vânturi reci și rapide, în loc să coboare câteva trepte în pasajul subteran, măcar să nu le ia frigul pe sus.

Bine, o babă s-a pus comod acolo și nu-i era frig, mie nu-mi mai era nici măcar răcoare, dar lumea era leșinată de frig. Leșinată. Și știu asta pentru că eu am făcut stagiul militar în Siberia.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.