Sau, cum ar veni, ceaușismul explicat elenilor:

Pe vremea lui Ceaușescu, oamenii trăiau cu impresia că au bani, pentru că nu aveau ce să cumpere. Dar prețurile erau mari și, dacă era marfă de cumpărat, sărăcia ar fi devenit și mai vizibilă.

Pe vremea lui Tsipras, elenul, grecii trăiesc cu impresia că au bani, cu salarii de 3 – 4,000 de euro lunar. Dar pot retrage maxim 60 de euro pe zi, adică 1800 de euro pe lună. Restul salariului le rămâne intangibil la bancă…

Plăți electronice nu se mai fac, deci totul se bazează doar pe bani peșin (cash, lichizi) și, ca atare, putem concluziona că salariul maxim în Grecia este de 1,800 de euro pe lună. Or, noi am mai trecut prin asta în 1947, odată cu introducerea „leului stabilizat” – în timpul „reformei monetare” din 1947 – și la introducerea căruia fiecare om putea schimba maxim zece salarii de plugar…

E lesne de înțeles că, după „reforma” aia, bogații au devenit săraci, iar săracii au rămas în continuare săraci, de am ajuns, în doar doi ani, să plătim transportul cu ouă și găini…

Îmi pare rău de poporul grec. Și-a făcut-o democratic cu mâna lui.