Ivan, cel mai roman
In satul acesta prafuit din Baragan, nu s-a impamantenit si bunul obicei de a da bon fiscal. Probabil lista de obiceiuri locale are o lungime finita, iar prioritare su fost alte cele, precum abtiguirea de la ore matinale sau frecarea mentei zi-lumina.
Amu, ma uit la fetele lor si vsd ca nu prea am ce sa le cer si, fara a fi arogant, ma simt ca un academician pe langa ei.
In fine, civilizatia este aici la fel de comuna, precum este sesul in Nepal, sau precum sunt florile de colt in mlastina…
Ei bine, avand necesitatea unor materiale electrice, m-am dus la rusul din sat, ce vinde si chestii care se gasesc greu la oras, am platit cu cardul – am fost primul client! si a trebuit sa-i arat cum se face – si am primit si bonul de casa, dupa ce l-am cerut.
Paradoxul face ca cel mai onest comerciant pe o raza de treizeci de kilometri sa fie un rus, Ivan.
N-are drept de vot, n-are cetatenie si nici un accent evident, ci doar dreptul de a plati TVA-ul de 24%. Restul, cetatenii, au dreptul de a nu plati nimic, pentru ca aici doar prostii platesc!
Lasa un raspuns