Aseară, pe tren, în același vagon al acceleratului A1766 eram eu, cerșetorul ăla (care o vreme vindea chestii dar acum s-a gândit să-și maximizeze profiturile) și nașul.

Întrucât nu cred că regulile sunt doar de formă, aseară l-am confruntat pe unul dintre controlori:

– Cum facem, domnule, cu cerșetorul ăla de e tot timpul pe tren?

– Păi mie mi-e milă de ăștia cu handicap.

– Haide, domnule, că ăsta nu e cerșetor. Cine bagă cinci bilete le loto n-are nevoie de bani.

– Știți, mie mi-e milă de ei. Eu am un copil cu handicap și știu ce înseamnă.

Prefer să nu trag o concluzie, ca să nu fiu nașpa.