Mă tot gândesc la povestea precedentă, cea cu plecatul pe Marte, mi se pare interesantă, întrucât încerc să înțeleg ce fel de om trebuie să fii pentru a te încumeta să pleci într-o misiune fără de întoarcere.

În primul rând, mă gândesc la ceea ce astronomii vor lăsa în urmă:

Iluzie optică: Turiști pe Marte

1. Pentru a-ți satisface curiozitatea, ești în stare să-i lași în urmă pe toți cei dragi, pentru totdeauna, și să pleci pe Marte?
2. Din cauza spiritul de aventură, ești în stare să nu mergi la mormintele părinților, să le aprinzi o lumânare?

Apoi, mă gândesc și la aspecte mai… diverse:

1. Astronauții vor fi plătiți pe timpul misiunii? Chiar și după ce vor ajunge pe Marte, de unde nu vor putea să se întoarcă. Ce vor face cu banii?
2. Te-ai duce într-un loc de unde nu te-ai mai putea, vreodată, întoarce?
3. Te-ai duce undeva unde chiar și cea mai simplă intervenție medicală îți este interzisă?
1. Cam ce speranță de viață ai avea?
2. Zece?
3. Douăzeci de ani?
4. Asta, presupunând că îți ajunge mâncarea și apa?

Vă dați seama, sunt atâtea lucruri incitante care se pot întâmpla, atâtea scenarii inedite:

Soarele, văzut ca un romb

1. Oare când are loc ruptura emoțională dintre astronauți și Pământ?
1.  La desprinderea de sol?
2. La plecarea de pe orbită?
3. Când începe procedura de aterizare pe Marte?
4. Sau niciodată?
2. În mod inevitabil, pe rând, cei patru astronauți vor muri. Oare astronauții vor fi îngropați creștinește?
1. Oare li se va face o cruce din pietre?
2. Oare ultimul, cel care le va fi supraviețuit tuturor, va fi ateu?
3. Sau îl va fi văzut pe Dumnezeu?
3. Dar, oare, trebuie să ducem religia noastră cu noi, pe alte lumi?
1. Nu ar fi păgân? Vorba aia, la început Dumnezeu a creat Pământul, de Marte nici nu s-a atins.
4. Oare dacă trăiești douăzeci și cinci de ani pe Pământ și – printr-o minune – trăiești mai mult pe Marte, ești pământean, rămâi în continuare pământean, sau te adaptezi noii tale case și devii marțian de origine pământeană?
5. Presupunând că un bărbat și o femeie se vor iubi trupește și vor avea un copil, iar părinții îi vor fi murit la finele copilăriei, lăsându-l singurul uman în viață în toată stația marțiană, oare ce transformări va suferi?
   

   Singurătate...

1.  Cum i-ar fi adolescența?
2. Ar avea vise umede?
3. Dacă ar fi băiat, singur cuc, i se vor activa instinctele sexuale?
1. Sau, mai rău, dacă ar privi mereu în afară, dar ar vedea că e periculos, și ar trăi toată viața lui în cei o mie de metri cubi de spațiu habitabil – sau cât va avea stația – la ce se va gândi?
4. Ce poate mintea umană să conceapă armonios și pașnic în asemenea condiții vitrege?
5. Cum este să privești mereu în afară și să nu poți?
6. Și, dacă bătrân fiind, o navă spațială va merge să-l salveze, oare i-ar fi frică de oameni?
1. Oare ar fugi și s-ar sinucide ca să nu fie prins?
2. Prins în stație de mic copil, oare omul adult mai este un prădător?
6. Sau, la fel, tot despre copil, dacă ar fi în viață, printr-o minune, dar nu și-ar aminti nimic despre părinți, s-ar întreba dacă este singur în univers? Și de ce este singur?

Sursa foto.