Mă tot gândesc la povestea aia cu plecatul pe Marte

Mă tot gândesc la povestea precedentă, cea cu plecatul pe Marte, mi se pare interesantă, întrucât încerc să înțeleg ce fel de om trebuie să fii pentru a te încumeta să pleci într-o misiune fără de întoarcere.

În primul rând, mă gândesc la ceea ce astronomii vor lăsa în urmă:

Iluzie optică: Turiști pe Marte

Iluzie optică: Turiști pe Marte

  1. Pentru a-ți satisface curiozitatea, ești în stare să-i lași în urmă pe toți cei dragi, pentru totdeauna, și să pleci pe Marte?
  2. Din cauza spiritul de aventură, ești în stare să nu mergi la mormintele părinților, să le aprinzi o lumânare?

Apoi, mă gândesc și la aspecte mai… diverse:

  1. Astronauții vor fi plătiți pe timpul misiunii? Chiar și după ce vor ajunge pe Marte, de unde nu vor putea să se întoarcă. Ce vor face cu banii?
  2. Te-ai duce într-un loc de unde nu te-ai mai putea, vreodată, întoarce?
  3. Te-ai duce undeva unde chiar și cea mai simplă intervenție medicală îți este interzisă?
    1. Cam ce speranță de viață ai avea?
    2. Zece?
    3. Douăzeci de ani?
    4. Asta, presupunând că îți ajunge mâncarea și apa?

Vă dați seama, sunt atâtea lucruri incitante care se pot întâmpla, atâtea scenarii inedite:

Soarele, văzut ca un romb

Soarele, văzut ca un romb

  1. Oare când are loc ruptura emoțională dintre astronauți și Pământ?
    1.  La desprinderea de sol?
    2. La plecarea de pe orbită?
    3. Când începe procedura de aterizare pe Marte?
    4. Sau niciodată?
  2. În mod inevitabil, pe rând, cei patru astronauți vor muri. Oare astronauții vor fi îngropați creștinește?
    1. Oare li se va face o cruce din pietre?
    2. Oare ultimul, cel care le va fi supraviețuit tuturor, va fi ateu?
    3. Sau îl va fi văzut pe Dumnezeu?
  3. Dar, oare, trebuie să ducem religia noastră cu noi, pe alte lumi?
    1. Nu ar fi păgân? Vorba aia, la început Dumnezeu a creat Pământul, de Marte nici nu s-a atins.
  4. Oare dacă trăiești douăzeci și cinci de ani pe Pământ și – printr-o minune – trăiești mai mult pe Marte, ești pământean, rămâi în continuare pământean, sau te adaptezi noii tale case și devii marțian de origine pământeană?
  5. Presupunând că un bărbat și o femeie se vor iubi trupește și vor avea un copil, iar părinții îi vor fi murit la finele copilăriei, lăsându-l singurul uman în viață în toată stația marțiană, oare ce transformări va suferi?

    Singurătate...

    Singurătate...

    1.  Cum i-ar fi adolescența?
    2. Ar avea vise umede?
    3. Dacă ar fi băiat, singur cuc, i se vor activa instinctele sexuale?
      1. Sau, mai rău, dacă ar privi mereu în afară, dar ar vedea că e periculos, și ar trăi toată viața lui în cei o mie de metri cubi de spațiu habitabil – sau cât va avea stația – la ce se va gândi?
    4. Ce poate mintea umană să conceapă armonios și pașnic în asemenea condiții vitrege?
    5. Cum este să privești mereu în afară și să nu poți?
    6. Și, dacă bătrân fiind, o navă spațială va merge să-l salveze, oare i-ar fi frică de oameni?
      1. Oare ar fugi și s-ar sinucide ca să nu fie prins?
      2. Prins în stație de mic copil, oare omul adult mai este un prădător?
  6. Sau, la fel, tot despre copil, dacă ar fi în viață, printr-o minune, dar nu și-ar aminti nimic despre părinți, s-ar întreba dacă este singur în univers? Și de ce este singur?

Sursa foto.

27 Comentarii

  1. brontozaurel 10 ianuarie 2013 la 08:13 - Raspunde

    Ah, stii cum as pleca? Chiar daca as sti ca nu traiesc mai mult de jumatate de saptamana acolo. Si chiar si mai departe de Marte, spre restul planetelor din sistemul solar, sa vad ce n-a mai vazut nici un om cu ochii proprii…

    • Robin Molnar 15 ianuarie 2013 la 08:29 - Raspunde

      Adevărul este că în primele zile 1,000 de oameni s-au înscris.

  2. Moga Florin 10 ianuarie 2013 la 10:24 - Raspunde

    Până la urmă toată treaba asta e doar un fel de turism spre moarte, din care unii să înveţe cum ne-am descurca pe Marte, în ideea în care vom încerca vreodată colonizarea. Greşesc?

    • Robin Molnar 15 ianuarie 2013 la 08:30 - Raspunde

      Da, nu e turism spre moarte, este ceea ce au făcut exploratorii din toate timpurile. Columb crezi că putea băga mâna-n foc că se va putea întoarce?

  3. joita lucian 10 ianuarie 2013 la 10:41 - Raspunde

    Pai cred ca un om care nu are ce sa mai piarda…!este omul care ar pleca undeva fara sanse de intoarcere!

    • Robin Molnar 15 ianuarie 2013 la 08:31 - Raspunde

      Ai ce să pierzi: șansa de a trăi printre oameni.

      • joita lucian 15 ianuarie 2013 la 09:36 - Raspunde

        Care oameni….ca devenim din ce in ce mai rau …animale…..!

        • Robin Molnar 30 ianuarie 2013 la 08:25 - Raspunde

          Animale am fost mereu. Problema este că n-am devenit oameni.

          • Joita Lucian 30 ianuarie 2013 la 09:55 -

            Iarasi zici bine….Doamne ce vremuri traim!

          • Robin Molnar 11 februarie 2013 la 20:45 -

            Ce vremuri! Ce oameni!

  4. TNH 10 ianuarie 2013 la 11:06 - Raspunde

    Acum 5 ani m-aş fi înscris, nu aveam nimic de pierdut şi nimic de lăsat în urmă. Familia s-ar fi descurcat şi fără mine, deşi presupun că din când în când le-ar fi fost milă de viaţa pe care aş fi dus-o, chiar dacă eu aş fi fost fericită 24/7. Aşa sunt unii oameni, nu-şi pot imagina că alţi oameni, inclusiv dintre cei apropiaţi lor, pot avea alte idealuri, alte nevoi pentru a se simţi împliniţi, alte lucruri care să le aducă bucurii şi fericire.

    Nu ştiu dacă m-aş fi rupt emoţional de Pământ, mereu mi-aş fi adus aminte de singurătatea emoţională pe care n-ar fi reuşit s-o vindece, de faptul că nimic nu mi-ar fi fost atât de drag pe el încât să mă facă să rămân.

    Cât despre copilul ipotetic care ar putea rămâne singur pe Marte, nu cred că şi-ar imagina că este singur în Univers. Mă gândesc că echipa de transmisie a reality-show-ului ar păstra legătura cu el. Cel puţin cărţile tehnice şi aparatura îi vor da de gândit în caz că Pământul ar rupe legătura cu Marte când copilul ar fi mic sau chiar nenăscut. Atunci când va creşte îşi va pune întrebări, mai ales că toate deprinderile lui se vor baza strict pe ceea ce observă, deci nu ar avea cum să se gândească la religie pentru că pur şi simplu nu ar şti ce este religia. Acest lucru ar duce la ivirea tot mai multor întrebări la care să caute singur răspuns, nu ar lăsa baltă răspunsul la unele dintre ele pe ideea că aşa trebuie să fie/aşa a lăsat dumnezeu.

    O altă chestie la care mă gândesc e că baza marţiană va trebui să fie permanent supusă unor lucrări de mentenanţă, altfel vor începe să se defecteze tot mai multe lucruri, iar în final viaţa celor de acolo ar fi pusă în pericol. Pentru că pe Marte nu vor exista materialele necesare unor înlocuiri, ci doar instrumente şi unelte, cred că ar fi util ca baza să păstreze permanent legătura cu Pământul care să o aprovizioneze cu cele de trebuinţă. Chiar dacă baza va fi făcută din beton de tipul celui folosit la centralele nucleare, tot va fi nevoie de uşi sau lifturi (în caz că baza va fi subterană), şi asta doar aşa, la prima strigare.

    • Robin Molnar 15 ianuarie 2013 la 08:32 - Raspunde

      Da, cu siguranță acum cinci ani m-aș fi înscris și eu fără niciun preget.

      De fapt, o parte din mine încă se gândește să se înscrie. 🙁

  5. jules 10 ianuarie 2013 la 11:27 - Raspunde

    Citeam pe undeva ca orice ar fi, faci cancer si mori. Asta e sigur si aproape 100%. Pina la 100% mai sint erori de genul depresurizare etc. Nu cred ca apuci 10 ani nici pe departe dat fiind nivelul imens de radiatii la care esti expus. Chiar si pe Marte, unde atmosfera e cam lipsa.

    • Robin Molnar 15 ianuarie 2013 la 08:33 - Raspunde

      Nu știu dacă nivelul de radiații va fi imens sau doar crescut.

  6. Nell 10 ianuarie 2013 la 15:20 - Raspunde

    Asa fara nici un mall pe Marte, totul ar fi plictisitor…

  7. denyssa 13 ianuarie 2013 la 15:46 - Raspunde

    da,da cica….este doar facuta pe calculator,caci nare cum sa existe fara costum.pt.ca nu e aer!!!!!

    • Robin Molnar 15 ianuarie 2013 la 08:42 - Raspunde

      Astronauții au costume spațiale, cu aer.

      Baza marțiană ar fi ermetică și ar reține aerul înăuntru.

  8. alina mantea 18 ianuarie 2013 la 22:36 - Raspunde

    nu sunt de acord cu aceasta escapada an ghilimele ca nu se poate numi asa este un drum spre moarte o data ce nu mai revii pe pamant la ce ,ti fooseste daca nu te poti antoarce sa povestesti cum este acolo asa cum vii dintr un concediu vedeti cum e de ajuns ajungi foarte repede dar de antors niciodata

  9. nina nicolau 24 ianuarie 2013 la 16:43 - Raspunde

    doar sa fii fanatic sa,ti poti cumpara bilet pt un drum fara antoarcere aste,as niste porcarii cu plecatul pe marte ,cumparatul stelelor s,au cumparatul pamantului pe luna dar ce sa faci gradina domnului e mare

  10. Milenium 02 februarie 2013 la 01:55 - Raspunde

    Da, ar fi frumos si ca’n Razboiul Stelelor sa ma plimb prin Galaxie , dar hai sa revenim pe Pamant, si sa nu mai visam .

  11. Mihai Todor 03 februarie 2013 la 00:35 - Raspunde

    Mă, ce gălăgie ai stârnit pe aici cu știrea asta 😛 Eu cred că ăia care vor să trimită niște oameni pe Marte sunt niște cretinei siniștri care vor doar să vadă cum reacționează corpul uman la condițiile de acolo. Știi, cam cum făceau japonezii pe vremuri cu prizonierii de război…

    Misiunile de pe Lună au necesitat echipaj uman deoarece pe atunci nu exista tehnologia necesară pentru a construi roboții pe care îi folosim azi. În schimb, de ceva vreme, cu greu mai văd sensul de a trimite un om într-un mediu ostil vieții pentru a îndeplini sarcini pe care doar un robot le poate efectua. Adică, sper că nu își imaginează că ăștia se vor duce pe Marte cu hârlețul și grebla ca să-și planteze cartofi.

    Până la urmă rămâne ideea de a ajunge “undeva unde nu a mai ajuns nimeni altcineva”. Acești aventurieri n-au decât să se descurce singuri. Nu văd rostul de a irosi resurse prețioase doar pentru a-i duce pe ăștia la o plimbărică.

    • Robin Molnar 11 februarie 2013 la 20:57 - Raspunde

      1. Cred că ideea ar fi să ajungă și oamenii pe Marte, nu doar roboții.
      2. Ideea de a trimite oameni pe drumuri cu potențial de “fără întoarcere” nu este nouă. Așa s-a descoperit America, Australia, Polul Sud…
      3. Plimbărică este puțin spus, mai ales că misiunea nu se termină după ce ajung ei acolo.

      Mie chiar mi-ar plăcea să merg.

      • Mihai Todor 12 februarie 2013 la 00:26 - Raspunde

        Tot nu m-ai lămurit care e scopul.. This ain’t no dick measuring contest, because it’s damn expensive.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.