Masacrul din bloc

Venisem de la muncă să îmi iau pantofii ca să merg la cursul de tango (evident, mi-i uitasem acasă, de două ori, azi). Urc de la parter la etajul întâi şi brusc de tot mă loveşte un damf de pui pane de m-a luat cu frisoane pe coloană şi era să leşin, nu altceva.

Pfuai, atât de bine mirosea că parcă simţeam carnea de pui cea fragedă topindu-se la mine în gură, cu acea crustă delicioasă şi bolnăvicios de îmbietoare. Am crezut că leşin de poftă, nu altceva, şi-mi tremurau genunchii astfel încât mă târam pe scări ca ultimul fomist. Asta ca să nu mai spun că săptămâna trecută cineva de pe scară a gătit merluciu pane, moartea mea…

6 Comentarii

  1. Radu-Mihai 17 februarie 2010 la 06:07 - Raspunde

    Esti incurabil… trebuia sa bati la fiecare usa sa vezi unde e \”problema\” si sa rezolvi vreo doua ciocanele. XD

    • Robin Molnar 17 februarie 2010 la 16:07 - Raspunde

      =D Nu mă ţine. Am nişte rataţi în bloc ceva de speriat. Are unul nu ştiu ce maşină ciumeagă, că n-am fost atent, piele, ABS, etc, etc, piele, 30,0000 d euro, chestii. Stă cu chirie. Maşina, în schimb, e proprietate. =D

  2. ciresica 20 februarie 2010 la 09:36 - Raspunde

    numa la mancare iti sta gandu

    • Robin Molnar 20 februarie 2010 la 13:39 - Raspunde

      =D Nu este adevărat. =D Mă gândesc la mai multe chestii deodată. Atât. =D

  3. ciresica 21 februarie 2010 la 15:11 - Raspunde

    aha,dar stiu ca mancarea e printre alea principale 😀

    • Robin Molnar 22 februarie 2010 la 02:22 - Raspunde

      =D Logic. Mâncarea, ca şi iubirea, determină calitatea vieţii. =D

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.