Modelul străin
Străinii beneficiază de orice şansă de a face bani, spre deosebire de noi, care o cam tărăgănăm. Să dau două exemple concludente, după părerea mea.
De exemplu de la polonezi am mâncat multe chestii. Mult de tot mi-a plăcut un condiment anume, compus din piper şi lămâie. Credeţi-mă, este interesant de tot pe fripturi. În România, însă, nu avem.
Din Italia am mâncat astăzi salam de urs. Uscat, asmănător cu cel de porc la textură şi la tot, la rudă de 200 de grame. Bun. Fin. În România, unde avem urşi, nu se face. Că deh, e complicat.
Nu avem imaginaţie şi nici voinţa să face ceva deosebit. Şi nu, nu vreau să mă mut. Cred că am dreptul să trăiesc într-o românie decentă.
Nu trebuie sa uiti ca orice idee se pune in practica cu bani. Mai multi sau mai putini, este nevoie de bani. Iar daca apelezi la fondurile europene va trebui sa ai cel putin 15% din suma ceruta in proiect.
😆 Lucrez acum la ceva care va finanţa alt ceva pe care vreau să-l brevetez eu şi care, la rândul lui, va aduce bani. 😉
Condimentul de care vorbesti tu e unul din preferatele mele. Il folosesc in (la) salate, raclette, fondue, cottage, pana si la supa de pui a la grec. Si in multe alte preparate. Mi se pare una dintre cele mai bune combinatii, alaturi de sare si balsamico pentru chipsuri. 🙂 Nu stiu cat de mult ar prinde pe piata din Romania, insa. Ultima data am adus prietenilor de acasa cateva specialitati din Elvetia, printre care si condimente si cred ca reactionau mai bine la otrava :cheer:
😆 Cred că s-arvinde şi-n România dacă oamenii ar afla de el. 😉