A înnebunit ţăranul român. Bine, asta nu este ştire, este un fapt. Nu este o chestie nouă pentru nimeni, dar parcă acum e prea de tot! Trebuie să fii disperat rău să accepţi una ca asta.

Frate-mio Rolly avea poftă de porumb fiert. Şi mă duc până la piaţă să iau porumb. Şi găsesc, ce-i drept, într-un singur loc. Şi mă uit să văd de preţ. Am crezut că sunt eu tâmpit şi de la atâta şcoală îmi dă mintea rateuri! Şi-o întreb pe tanti:

– Nu vă supăraţi, cât este porumbul? Un leu cincizeci?

– Da, cinşpe mii, ştiuletele!

– [WTF! Zi să-ţi cânte popa la înmormântare!] Ieftin!

Şi plec, normal. Că n-am soţie care să fie însărcinată să zici că tebuie să-i fac toate poftele. Un leu cincizeci ştiuletele! Ăştia sunt nebuni la cap! Le-o ars soarele neuronul! De 6 ştiuleţi mănânc un kilogram de ciocănele de pui! Şi parcă mai multă treabă fac!

Voi vă daţi seama ce maşină îmi iau din 2 hectare de porumb? Ce maşină? Avion particular! Nu, două avioane particulare şi un submarin nuclear!

Şi să nu vă imaginaţi că era porumb de-ăla proaspăt, crescut în seră sau ceva! Nu, era un pic uscat, ca să ai ce fierbe trei ore la el! Frăţie, este mult mai scump decât în Anglia! Cu 50% mai scump! Ce, ăsta era porumb de import din America de Sud care a zburat cu avionul la bussiness class în braţele unei fecioare?

Cred că statul ar trebui să dea nişte subvenţii ţăranilor cu astfel de idei, subvenţii la Bilobil (un medicament pentru boli mintale) şi cazare moca într-una dintre facilităţile de tratament a bolilor mintale!

Huo!