Recent, am văzut tot mai puternică tendința de a interzice chestii, pornind de la fundamente religioase, iar cel mai proaspăt exemplu este cel al relativ nou-apărutelor mișcări așa-zis pro-viață, de facto niște adunări legionare anti-avort.

Nu înțeleg care este principiul etic sau filozofic prin care cineva încearcă să-i impună altcuiva cum să trăiască, respectiv nu înțeleg cu ce diferă astfel de mișcări fundamentaliste față de hoardele pârlitoare de vrăjitoare ale Evului Medu.

Dacă oamenii ar fi fost un pic mai culți, ar fi aflat că – la patru luni – fătul nu are și nu poate singur susține viața, nu este viu, iar ceea ce seamănă a fi viață, este doar rezultatul simbiozei dintre mamă și făt, iar dacă fătul mișcă în pântec, este numai și numai pentru că sistemul nervos al mamei stimulează electric sistemul nervos al fătului – aflat în fază incipientă – pentru a-l ajuta să se dezvolte.

La patru luni, fătul nu are nici sistem nervos capabil să-l susțină și nici plămâni, iar cine zice că s-au văzut cazuri de copii născuți la patru luni – care să fi supraviețuit – minte. De-abia când fătul are șase luni – când plămânii încep să se dezvolte – are o șansă să supraviețuiască într-un incubator performant dar, altfel, doar de la șapte luni feții devin viabili, adică pot susține viața.

Ca atare, oricât de rău ar suna, un făt de patru luni are la fel de multă viață în el precum o măsea stricată.

Astfel, singurele motive pentru care astfel de fasciști moral sunt împotriva avortului sunt de natură strict religioasă, folosind aceleași metode de impunere a moralei religioase precum în toată istoria.

Și, mai mult decât atât, am făcut un mic studiu ateist cu privire la acest fenomen, întrebând de sănătate trei oameni anti-avort cu privire la lucrurile la care se opun. Poate că eșantionul era mic, desigur că era mic, dar puteți să extindeți studiul și să vedeți și voi, pentru voi, nu e musai să mă credeți pe cuvânt!

Din cei intervievați, zero la sută se opuneau radical incestului, omorului, abuzurilor sau hoției, principalele lor împotriviri fiind față de avort (100%) și homosexualitate (100%). 0% au pus pe primele cinci poziții din lista de împotriviri, că se opun pedofiliei, sclaviei, minciunii sau trufiei sau ce vreți voi. Nu, pe ei fix felia asta îi interesează: să nu facă lumea avort, respectiv să nu facă sex buco-anal.

Nu, religia n-are nicio treabă – cu adevărat – cu conservarea vieții, ci doar cu impunerea propriilor dogme („fă ce zice popa”), de unde mie mi se pare că protestatarii ăștia se găsesc în situația ingrată de a lupta pentru o cauză ipocrită. Dacă fătul n-are viață în el – și n-are, că nu este un organism viabil până la șapte luni – despre ce povestim noi aici?

Desigur, se poate spune că habar n-am, că nu sunt ginecolog sau neonatolog sau alt fel de medic specialist în pediatrie și naștere… Desigur, n-am copii și vorbesc din perspectiva rece și tăioasă a cuiva care știe lumea doar din cărți. Și desigur că știu femei care au făcut avort și știu că nu au procedat așa din comoditate, ci din nevoie.

Nu, trebuie să fim maturi și să înțelegem că interzicerea avorturilor nu salvează pe nimeni decât conștiințele necurate ale acelora care luptă pentru interzicere.

Știți, de fapt, ce înseamnă interzicerea avorturilor, așa cum a fost ea realmente în România comunistă?

Vi se pare, cumva, că acei copii sunt salvați? Sau că, la 18 ani, au vreo șansă în lume?

Mie mi se pare că, în loc să protesteze împotriva avorturilor, dacă fasciștii ăștia vor să salveze cu adevărat pe cineva, mai bine ar pune mâna să înfieze niște copii. asta este singura chestie bună și măsurabilă pe care o pot face.

Sigur, este idilic să ieși două ore în stradă și să-ți impui crezul. Dar, în ultimă instanță, este inutil. După cum spuneam, nu salvează pe nimeni. Ba, chiar, riscă să umple orfelinatele de copii nedoriți care, mai devreme sau mai târziu, ajung să se sinucidă.

Chiar așa, știți care sunt cifrele sinuciderilor în rândul acelora care au crescut în orfelinat? Citisem mai demult că 80% se autodistrug până la vârsta de 30 de ani, cu 50% autodistrugându-se în primii trei ani de când sunt dați afară din orfelinat.

Pe ei, de exemplu, de ce nu-i ajută ăștia pro-viață? Doar sunt rodul impunerilor lor, ei poartă responsabilitatea morală pentru ei.

Hai, câți dintre ei au dat măcar o masă caldă unuia care n-a avut nicio șansă în viață? Zero.

100% dau la biserică, 0% dau la oameni.

În fine, nu vreau s-o mai lălăi.

Faptul că frate-mio geamăn susține astfel de cauze mi se pare un lucru grav și îngrijorător.

Desigur că-mi iubesc fratele, dar la unele faze nu-l înțeleg. Adică, tonul discuției trebuie să fie cam așa:

– Ce treabă are frate-mio să-i interzică partenerei mele sau partenerelor tuturor prietenilor și cunoscuților mei să facă avort, în cazul în care vreodată se întâmplă vreo neîntâmplată? Cu ce drept dorește el să le interzică vecinelor sale de bloc și colegelor sale să facă avort?

Acesta este tonul discuției:

– Ce treabă are frate-mio geamăn să ne impună să nu facem ceva ce conștiința ne permite? Unde începe și unde se termină dreptul altora de a-și băga nasul în viața individului?

Cu toții avem un frate sau o soră sau un părinte ori un prieten anti-avort. În virtutea cărui principiu aceștia doresc să le impună tuturor să trăiască după standardele lor?

Să-mi fie cu iertare, dar din discuțiile purtate cu naziștii drepturilor omului ne-viu, rezultă că singurul motiv sincer pentru care aceștia doresc anularea dreptului de posesie asupra trupului propriu este ura, al doilea fiind dogma creștină cum că trupul nu ne aparține, ci ne este dat cu împrumut de către un moș din cer care este și tată și fiul acelui tată și un Duh Sfânt, de parcă tatăl și fiul ar fi complet lipsiți de suflet și au nevoie de o entitate externă pentru a-i anima.

Amu, Dumnezeul creștin pare cam lipsit de suflet, dacă e până acolo.

Închistați de gardul credinței oarbe, aceștia se uită cu ură la cei liberi de opresiunea dogmatică și creștinește le doresc acestora să le moară capra de păcătoși ce sunt, cum fac ei amor liber consfințit și cum cred ei în știință sau rațiune sau alți oameni invizibili.

Să sufere, dă-i în pucioasă de păcătoși, și să sufere și copiii lor nedoriți. Doar se știe, numai curvele fac sex, creștinii reproducându-se prin fotosinteză sau – dacă sunt cu adevărat creștini – prin acțiunea Sfântului Duh asupra femeii.

De fapt, știți pentru ce militez eu în articolul acesta kilometric? Pentru dreptul de a face sex fără să te simți ca ultimul păcătos și fără ca societatea să te trateze precum ultimul gunoi. Sexul nu ar trebui să fie un lucru pentru care să te căznești toată viața.

Dacă ești neatent și-ți rupi un picior, te căznești toată viața, sau te tratezi? Dacă ți se rupe un dinte, rămâi așa, sau te tratezi? Dar dacă ai ghinion de un penis mare și se rupe prezervativul, ce faci? Te căznești toată viața, cu un copil nedorit și nefericit, sau te tratezi?

Da, e frumos să spunem că viața este valoarea supremă. Dar oare chiar este așa? Dacă viața este o valoare supremă, ce ne oprește din a lua organele necredincioșilor și a le da credincioșilor suferinzi sau muribunzi? În fond, păcătoșii și necredincioșii trebuie să sufere, nu? Trebuie să se căznească și să creară în genunchi îndurare, să plângă și să fie demni de milă, nu-i așa?

Dar, oare, de ce libertatea n-ar fi valoarea supremă? Libertatea de a te eutanasia când ești bolnav terminal, libertatea de a nu suferi, ci de a pleca demn, libertatea de a iubi sau urî fără a te ascunde după fusta credinței…

De asta nu înțeleg mișcările acestea stupide, care militează pentru dreptul cariei la propria existență. Și știu, iarăși, că o să sune urât, dar trebuie s-o spun fiindcă este un adevăr demonstrat științific: până și fecalele care conțin 30% bacterii au în ele mai multă viață auto-susținută decât un făt de patru luni.

Și atunci pentru ce naiba militează ăștia?